„Cu o risipă de cordialitate, neobicinuită la ele, toate ziarele engleze consacră zilnic, în aceste zile ale vizitei regale la Londra, pagini întregi şi ediţii speciale numeroase, României şi Conducătorului ei. Se descrie în aceste ziare, viaţa poporului nostru şi a familiei noastre regale, până în cele mai mici amănunte.
Momentul este prielnic deci pentru o incursiune împrumutată, în felul de viaţă al poporului englez. Cum n-am fost încă în Anglia, şi am teamă de opiniile fixate în cărţi, am preferat să cunosc poporul englez aici la Cluj, prin reprezentanţii lui cari trăiesc printre noi.
Caut un englez
De felul meu trăiesc retras, fără prea multe relaţii internaţionale. De aceea, în afară de splendidul steag britanic, ce se arborează pe edificiul consulatului la ocazii solemne, nu cunosc altceva englezesc la Cluj.
- Unde alergi?, mă întrebă ieri un prieten oprind-mă din goană.
- Caut un englez.
- Şi ai găsit?
- Nu, în afară de <
> de la cafeneaua New York, pe cari nici o catastrofă nu-i poate clinti din calmul lor de < > la o partidă de joc de noroc. - Ai să găseşti, nu-ţi pierde răbdarea, pentru că englezi subt pretutindeni pe globul pământesc.
Aşa s-a întâmplat că trecând în primul rând pe la <
De aici am fost îndreptat spre strada Regală 21, unde trăiesc într-o activitate fecundă, lipsită de reclamă, adevăraţii englezi din Cluj.
Pastorul Kolter, Scoţianul
Mă găsesc astfel, după un nou marş forţat în faţa unei case verzi din strada Regală. O casă discretă şi calmă, care inspiră încredere.
Din previziune, englezii închid şi ziua poarta curţii şi nu o deschid decât după ce i-ai spus servitoarei cine eşti şi ce doreşti. În casa scoţianului nu intri decât atunci când te cunoaşte stăpânul.
Aşa s-a întâmplat că am pătruns în casa Pastorului Kolter, un om bine cunoscut.
- All right! îmi spune amabila gazdă, după ce m-am prezentat, prezentând omagiile mele şi micuţei Pepe, o mică scoţiană de un an şi jumătate, grea cât un snop de grâu în rod bogat.
Încă de la intrare, Pastorul Kolter a ţinut să mă asigure că dânsul nu este englez ci…scoţian.
- Dar ce este deosebirea între un englez şi un scoţian? Întreb eu.
Pr. Kolter se grăbi la biroul său de lucru, scoase două capete de Scoţieni, unul roşu şi altul negru, lucrate din ceramică, în care sunau monede de metal.
- Un cap este al uneia dintre fetiţe, altul al celeilalte – îmi explică Kolter într-o ungurească amestecată cu <
>. Când copiii mei au împlinit etatea la care pot preţui banii, le cumpăr câte o puşculiţă ca aceasta. Într-o zi mama le dă 10 lei ca să cumpere bomboane. Copiii cumpără bomboane numai de 5 lei, iar restul banilor îl pun în puşculiţă. Aşa fac copiii scoţieni. - Copiii englezi cumpără de 10 lei bomboane şi mai cer mamei 10 lei pentru prăjituri…Iată deosebirea între un scoţian şi un englez!…
România, al doilea Canaan
Despre România scoţienii ştiu prea puţin. Ei ştiu că aproape de Rusia se află o ţară bogată, pe care o aseamănă cu Canaanul din Vechiul Testament. Şi mai ştiu – îmi spune pr. Kolter – că în acest Canaan sunt vii multe din cari se scoate vin spumos, cu 1 pfening litrul (10 lei) nu cu 30 pfeningi (300 lei) ca în Scoţia. De aceea scoţienii nu beau nici vin.
Şi mai ştiu încă ceva, scoţienii. Că în România sunt fete frumoase…Pr. Kolter m-a asigurat că toate închipuirile scoţienilor corespund adevărului.
Mai sunt încă în Cluj două domnişoare engleze, cari dau lecţiuni de limba engleză. În consecinţă, două fiinţe distinse şi…blonde. Dar spre deosebire de imaginea literară a domnişoarei engleze, două <
Iată, aceasta este colonia engleză din Cluj, care se afirmă, împrumutând oraşului nostru o amprentă specific britanică. Fără nici un compliment ocazional toţi aceşti şase membrii ai coloniei engleze, sunt unii dintre cei mai agreabili şi mai simpatizaţi locuitori ai oraşului”. [„Tribuna”, Anul I, nr.16, Cluj, 17 noiembrie 1938].
