Ashton a semnalat că „UE este cea care va decide în legătută cu viitorul Kosovo” şi că atât viitorul Pristinei cât şi cel al Belgradului „trec” pe la Bruxelles. Înaltul reprezentant a semnalat în modul acesta că UE „trebuie să menţină un dialog fluid cu ambele părţi”. În acest sens, şi-a exprimat dorinţa ca „ambele părţi să se aşeze la masa negocierilor”, în viitorul apropiat.
Pe de altă parte, Ashton a dorit să clarifice faptul că UE nu plănuieşte „accelerarea” negocierilor pentru aderarea Serbiei, după cum publicaseră unele mijloace de comunicare austriece. În ciuda poziţiilor diferite ale celor 27 de state membre cu privire la recunoaşterea Kosovo (Spania, Grecia, Slovacia, România şi Ciprul nu recunosc fosta provincie sârbă, spre deosebire de celelalte 22 de ţări ale UE), Ashton a emis o decizie stabilită cu acordul celor 27 de state membre după hotărârea de la Haga. În text, Ashton revendinca rolul UE ca fiind unul de „punte de legătură între Belgrad şi Pristina”, iar acest dialog reprezintă chiar instrumentul pentru „pace şi stabilitate”.
