Mitraismul, sau Cultul lui Mithras, a fost o religie romană misterioasă centrată pe zeul Mithras. Deși inspirată de zeitatea iraniană Mithra, versiunea romană avea imagini și practici unice. Aceasta a fost populară printre soldații romani și a înflorit între secolele I-IV e.n.
Numele Mithras este o formă latină a lui Mithra, un zeu antic indo-iranian asociat cu contracte și legăminte. Deși își are rădăcinile în tradițiile pre-zoroastriene și zoroastriene, varianta romană a zeului a căpătat trăsături distincte. Referințele timpurii cu privire la Mithras apar în texte grecești precum Cyropaedia lui Xenofon.
Istoricii dezbat dacă Mithras este aceeași zeitate în toate culturile sau un nou zeu roman căruia i-a fost dat un nume vechi. În ciuda conținutului limitat iranian în mitraismul roman, numele în sine reflectă originile sale orientale.
O mare parte din ceea ce se știe despre mitraism provine din artă, în special reliefurile care îl arată pe Mithras ucigând un taur – o imagine centrală în toate templele. Alte scene îl înfățișează pe Mitras luând masa cu Sol sau născându-se dintr-o stâncă. Textele care explică teologia sunt rare. Scena uciderii taurului este unică pentru mitraismul roman, fără nicio legătură cunoscută cu cel iranian.
În fiecare Mithraeum (templu al lui Mitras), imaginea centrală era formată din Mithras ucigând un taur sacru – numită tauroctonie. Înfățișat în rochie anatoliană și șapcă frigiană, Mithras înjunghie taurul în timp ce se uită la Sol (Soarele).
Mytras era reprezentat în desene cum particpa la ritualuri de tauroctonie
În jurul lor sunt animale simbolice: un câine și un șarpe care se întind după sânge, un scorpion pe organele genitale ale taurului și un corb. Doi purtători de făclii, Cautes și Cautopates, flanchează scena. Adesea plasată într-o peșteră cu Sol și Luna deasupra, imaginea poate include semne zodiacale și scene laterale din mitul lui Mithras. Unele reliefuri erau cu două fețe pentru uz ritual, arătând o sărbătoare pe revers.
Mithras este adesea descris ieșind dintr-o stâncă (petra genetrix), de obicei nud, purtând o șapcă frigiană și cu un pumnal și o torță în mâini. Uneori este prezentat ca un copil sau cu simboluri precum un glob, un fulger sau flăcări pe șapcă și stâncă. În jurul lui pot fi diverse animale, arme sau zeități, cum ar fi Oceanus, cele patru vânturi și zeii planetari precum Sol, Luna, Victoria și Saturn – care îi pot înmâna pumnalul folosit la tauroctonie.
În aceste scene, Cautes și Cautopates apar adesea ca însoțitori, uneori ca ciobani. Scenele alternative care reprezintă nașterea sa includ ieșirea dintr-un ou sau dintr-un copac, iar iluminarea torței sau a lumânărilor a făcut parte din sărbătoarea nașterii lui Mithras.
Un element cheie, dar misterios din templele mitraice este zeitatea cu cap de leu, împletită de șarpe, cunoscută sub numele de leontocefalina. Această figurină nudă, înaripată, deține adesea chei și un sceptru, e așezată pe un glob și prezintă simboluri ale timpului, anotimpurilor și forțelor cosmice – cum ar fi fulgerul și semnele celor patru anotimpuri.
Mitraismul nu avea o autoritate centrală
Uneori este asociată cu numele Arimanius, posibil legat de zoroastrianul Ahriman, identitatea exactă este dezbătută. Cercetătorii sugerează că ar putea reprezenta Aion, Zurvan, Chronos sau Aryaman, dar el este înțeles pe scară largă ca un simbol al timpului și al transformării cosmice.
Fiecare mithraeum avea mai multe altare sub scena tauroctoniei, adesea erau altare secundare suplimentare în camera principală și în pronaos. Aceste altare purtau inscripții dedicate de la inițiați care aduceau mulțumiri lui Mithras. Măruntaiele animalelor arse găsite pe altarele principale sugerează că sacrificiile erau regulate. Rugăciunile erau oferite Soarelui de trei ori pe zi, duminica fiind sfântă.
Mitraismul nu avea o doctrină unificată sau o autoritate centrală și a variat la nivel local. În ciuda iconografiei coerente, nu se cunosc scripturi sau profeți ai acestei religii. Inițiații își puteau păstra gradele atunci când se transferă între temple.
Religia mitraică avea temple distinctive, subterane, fără ferestre, adesea construite în subsoluri, peșteri sau camere excavate. Obișnuite în Imperiul Roman și în special în Roma, Ostia și regiunile de frontieră, templele mitraice erau de obicei mici, modeste și neremarcabile din exterior. Modelul lor a simbolizat peștera în care Mithras a ucis taurul, având adesea bolți de piatră sau imitații, un culoar central, bănci laterale și un bazin de apă pentru ritualuri.
Activitatea cultului lui Mythras s-a încheiat în secolul V e.n.
Spre deosebire de templele romane deschise, cele mitraice erau spații închise rezervate inițiaților. Deși în general secrete, unele dovezi (de exemplu, la Tienen) sugerează că erau ținute ospețe publice ocazionale.
Listele de membri ai cultului mitraic au indicat doar nume masculine, ceea ce a determinat savanți precum Cumont și Richard Gordon să concluzioneze că era exclusiv o sectă masculină. În timp ce filozoful Porfir menționează femeile inițiate, Geden a susținut că aceasta a fost probabil o neînțelegere din cauza caracterului militar al cultului.
Cu toate acestea, David Jonathan sugerează că femeile ar fi putut participa în unele locații. Mitraiștii erau în cea mai mare parte soldați, negustori și funcționari inferiori, cu foarte puține elite implicate până la renașterea păgână din secolul al IV-lea.
Mitraismul a căzut în decin din secolul al IV-lea din cauza persecuției creștine. Legile antipăgâne ale lui Teodosie și distrugerea sanctuarelor au marcat suprimarea cultului. Deși unii senatori au menținut legăturile mitraice în timpul unei scurte renașteri păgâne, activitatea cultului s-a încheiat în mare parte în anul 400 e.n.
Descoperirile arheologice, precum monedele de la Pons Sarravi, confirmă activitatea cultului lui Mithras până la sfârșitul secolului al IV-lea. Unele dovezi sugerează și practici secrete sau supraviețuirea cultului în zonele mai îndepărtate, dar mitraismul a dispărut mai devreme decât alte culte și a fost curând uitat.
Foto: Un mithraeum găsit în ruinele din Ostia Antica, Italia.
CITEȘTE ȘI:
