Cartierul Gheorgheni este a doua zonă rezidențială majoră din perioada comunistă a Clujului, după Grigorescu. A fost transformat în anii 1960 din case semi-urbane cu grădini într-un cartier modernist. Proiectate în 1964–65 de arhitecții Augustin Presecan, Vasile Mitrea și Aurelian Buzuloiu, primele două zone ale sale rămân recunoscute și astăzi. Soluțiile lor urbane inovatoare au câștigat premii naționale și atenția internațională, contribuind la transformarea cartierelor Gheorgheni și Grigorescu în cartiere favorite de durată.
În 1969, arhitectul Augustin Presecan a proiectat Zona III a cartierului Gheorgheni, în timp ce Domnica Litvin s-a ocupat de Zona IV (Alverna). Până atunci, zona oferea aproximativ 8.900 de apartamente pentru aproximativ 30.000 de locuitori.
Complexul comercial Mercur, finalizat în 1968 de Mircea Amitroaiei, a servit drept nucleu al micro cartierelor I și II, reflectând planificarea funcționalistă din anii 1960, cu școli, grădinițe, magazine, o clinică și o grădină de cartier din 1970, cu locuri de joacă, zone sportive și spații de agrement în aer liber.
Micro cartierele I și II au fost construite pe terase naturale și organizate în jurul străzii Unirii, cu clădiri de 4-5 etaje poziționate cu grijă și accente mai înalte pentru a crea ritm și a păstra priveliștile. Densitatea lor – 296 locuitori/ha – a făcut din Gheorgheni al treilea cel mai compact cartier al orașului. Integrarea atentă a spațiilor verzi, orientarea clădirilor, soluțiile de trafic și coerența volumetrică au contribuit la conturarea unei calități a vieții ridicate.
Alterarea identității moderniste prin intervenții improprii
Densificarea ulterioară din anii 1970 și adăugarea blocurilor turn începând cu 197 a avut un impact limitat asupra identității originale a cartierului. Caracteristicile arhitecturale precum compozițiile balcoanelor, turnurile în formă de lamă cu pergole de beton, volumele variate și fațadele ritmice au definit caracterul său modernist. În ciuda diversității sale, Gheorgheni își menține o identitate vizuală puternică și unificată, tipică urbanismului socialist din anii 1970.
Partea de jos a clădirilor arată foarte diferit față de designul lor original din anii 1960. În timpul renovărilor recente pentru eficiență energetică, fațadele din mozaic au fost acoperite cu polistiren și ipsos, reducând calitatea finisajului și distorsionând proporțiile și detaliile clădirilor – cum ar fi curelele fațadei, soclul și cornișa.
Balcoanele închise de diferite stiluri au perturbat și mai mult aspectul odinioară coerent, creând un mozaic de adăugiri improvizate și reducând valoarea arhitecturală. Contrastul dintre balcoanele deschise originale și versiunile ulterioare închise, realizate manual, este evident, iar acestea din urmă pot împiedica și ventilația. Traforajul decorativ al scărilor a rămas în mare parte intact, cu excepția revopsirii.
Clădirile rezidențiale înalte, construite în mai multe faze, prezintă inconsecvențe majore în ceea ce privește structura și aspectul. Materialele de calitate slabă – în special din faza anilor 1970 – au dus la o degradare severă a fațadei, în special la etajele superioare expuse infiltrațiilor de apă de ploaie.
De la eleganța modernistă la imaginea fragmentată de azi
Reparațiile parțiale, culorile nepotrivite, elementele nefinisate și împrejmuirile improvizate ale balcoanelor perturbă coerența vizuală. Probleme suplimentare, cum ar fi detaliile mozaicului limitate la zone mici, antenele parabolice intruzive și soluțiile mixte de reabilitare energetică, diminuează și mai mult valoarea arhitecturală a turnurilor.
Complexul comercial Mercur a suferit, de asemenea, de deteriorare din cauza infiltrațiilor de apă, poluării și reparațiilor fragmentare în culori inconsistente. Ansamblul modernist original a fost compromis vizual de chioșcuri improvizate, structuri parazitare și semnalizare excesivă.
În ciuda acestor probleme, clădirea principală – situată pe o pantă naturală și care găzduiește diverse servicii – își păstrează un anumit farmec arhitectural. Brandingul comercial recent a acoperit chiar și semnul original „Mercur”, deși locuitorii încă folosesc numele său istoric.
Arhitectura modernistă între concept și realitate
Școlile, grădinițele și diversele clădiri de servicii au urmat un plan funcționalist și erau amplasate în spații verzi generoase care îmbunătățeau priveliștile și reflectau principiile moderniste. Volumele lor simple, ferestrele mari, benzile vitrate orizontale și scările vizibile întruchipau idealurile de „aer, lumină și verdeață”.
Din păcate, întreținerea precară și modificările nepotrivite – perdele de calitate inferioară, tâmplărie neglijată, garaje parazitare, finisaje improvizate și chiar o scară în spirală acoperită cu grilaj metalic ieftin – le-a diminuat valoarea arhitecturală. Infiltrarea apei a deteriorat grav fațadele, în timp ce mucegaiul, balustradele sparte, contoarele de utilități expuse, cutiile de aer condiționat și coșurile de gunoi plasate greșit au compromis și mai mult atât siguranța, cât și aspectul.
Spațiile verzi rămân un atu puternic al cartierului, cu peluze amenajate, tufișuri și dealuri mici tipice modernismului socialist, contribuind la un mediu sănătos și meritând protecție printr-o planificare urbană atentă. Deși elementele secundare, coșurile de gunoi, garajele și unitățile de depozitare au fost proiectate inițial în același stil modernist și necesită, de asemenea, reparații adecvate pentru a restabili coerența ansamblului.
Surse:
- Ana Maria Zahariade – Arhitectura în România 1944–1989. Ideologie și arhitectură.
- Augustin Ioan – Arhitectura și Puterea.
- Mihai Alexandrescu – Arhitectura și sistematizarea în România comunistă.
- www.socialistmodernism.com
Foto: Complexul Mercur din Cartierul Gheorgheni la începutul anilor 1970. Colecția Valentin Mandache – Arhivă de fotografie: Clujul și clujenii, facebook.
Citește și:
În 1987, revolta de la Brașov a fost prima de acest fel împotriva regimului Ceaușescu
Cea mai dezastruoasă perioadă a comunismului românesc
[…] ClujToday Cartierul Gheorgheni – model de urbanism modernist în România socialistă. […]