Rebeliunea Eșarfelor Galbene a fost o revoltă țărănească majoră din anul 184 e.n., în timpul dinastiei Han din Est. Deși au fost înăbușite rapid, tulburările au continuat până în 205 e.n. Rebeliunea a slăbit curtea imperială, a împuternicit liderii militari regionali și a deschis astfel calea pentru perioada celor Trei Regate.
Până în anul 184 e.n., corupția eunucilor împăratului Ling a slăbit guvernul Han, ducând la foamete, inundații și boli, acestea au fost văzute ca semne că împăratul a pierdut Mandatul Cerului. În mijlocul acestei tulburări, vindecătorul taoist Zhang Jue și frații săi, Zhang Bao și Zhang Liang au fondat Calea Păcii Supreme, unde au promovat vindecarea prin credință și egalitatea. Invocând revelația divină, Zhang Jue a organizat o vastă mișcare țărănească sub sloganul: „Cerul Azur este mort; Cerul Galben va răsări.”
Planul lor pentru o revoltă coordonată a fost expus, de aceea a fost forțată o revoltă timpurie în martie 184. În ciuda coordonării deficitare, zeci de mii de oameni s-au alăturat și au atacat birourile guvernamentale, zguduind imperiul. Eșarfele galbene ale rebeliunii simbolizau reînnoirea și unitatea sub un nou „Cer Galben”.
Înainte de revoltă, Zhang Jue l-a trimis pe Ma Yuanyi să recruteze adepți și să se coordoneze cu eunucii corupți din Luoyang. Planul lor de revoltă din 3 aprilie 184 a fost demascat când Tang Zhou i-a trădat, ceea ce a dus la execuția lui Ma și la arestări în masă.
Ce a declanșarat rebeliunea și are au fost primele confruntări
Forțat să acționeze prompt, Zhang Jue a lansat Rebeliunea Eșarfelor Galbene în martie 184, cu aproximativ 360.000 de adepți purtând eșarfe galbene pe cap. Numindu-se „Generalul Cerului”, alături de frații săi „Generalii Pământului și ai Omului”, Zhang Jue a condus atacuri pe scară largă în nordul și centrul Chinei.
Ca răspuns, împăratul Ling l-a numit pe He Jin general-șef și i-a trimis pe Lu Zhi, Huangfu Song și Zhu Jun să reprime rebeliunea, fapt care a marcat începutul unui conflict civil masiv.
În anul 184, Rebeliunea Eșarfelor Galbene a izbucnit în Imperiul Han, răspândindu-se în mai multe provincii. În provincia You, rebelii i-au ucis pe inspectorul Guo Xun și pe administratorul Liu Wei înainte de a fi înăbușiți de forțele imperiale conduse de Zou Jing, ajutați de Liu Bei și voluntarii săi. În provincia Yu, inspectorul Wang Yun i-a condus pe generalii Zhu Jun, Huangfu Song și Cao Cao, care i-au învins pe principalii lideri rebeli Bo Cai și Peng Tuo.
Încheierea Rebeliunii Eșarfelor Galbene și urmările sale
Comitatul Chen a fost apărat eroic de șapte civili onorați ulterior drept „Cei Șapte Virtuoși”. În provincia Ji, Lu Zhi l-a asediat pe Zhang Jue, dar a fost înlocuit de Dong Zhuo, al cărui eșec a dus la preluarea comenzii de către Huangfu Song; Huangfu Song i-a ucis pe frații lui Zhang Jue și a zdrobit rebeliunea, obținând o promovare.
În provincia Jing, rebelii conduși de Zhang Mancheng, Zhao Hong și Han Zhong au ocupat pentru scurt timp provincia Wancheng, dar Zhu Jun și Qin Jie au recucerit-o după o serie de lupte. În provincia Xu, Tao Qian, cu ajutorul lui Zang Ba și Sun Jian, a restabilit ordinea, în timp ce în provincia Yang, Yang Xu a apărat Comandamentul Lujiang împotriva atacurilor. La începutul anului 185 rebeliunea fusese în mare parte înăbușită, iar împăratul Ling a marcat restabilirea păcii schimbând numele erei în Zhongping („Pacificare realizată”).
Deși principala Rebeliune a Eșarfelor Galbene s-a încheiat la începutul anului 185, au continuat răscoale mai mici ale celor care au rămas din această rebeliune timp de câteva decenii. În 188, Guo Tai a condus Bandiții Valului Alb în Comandamentul Xihe, aliindu-se cu Xiongnu și atacând nordul Chinei.
Revoltele care au urmat și prăbușirea dinastiei Han
Mai târziu, l-au ajutat pe Împăratul Xian în timpul evadării sale din Chang’an. În același an, Ma Xiang și Zhao Zhi s-au revoltat în provincia Yi, declarându-l pe Ma Xiang împărat înainte de a fi opriți. În provincia Qing, lideri precum Zhang Rao, Guan Hai, Xu He și Sima Ju au condus răscoale masive, dar au fost în cele din urmă învinși de generali Han precum Xiahou Yuan și Zang Ba.
În provincia Yan, în jurul anului 192, Cao Cao a învins 300.000 de membri ai Eșarfelor Galbene care au rămas din această rebeliune și i-a reorganizat în Armata de elită Qingzhou. În Runan și Yingchuan, rebelii conduși de He Yi, Liu Pi și Gong Du au luptat până când au fost uciși sau s-au predat în 201. Alte revolte din provinciile Yang și Jiao au fost în mod similar înăbușite.
Deși forțele Han au învins, rebeliunile au devastat imperiul – ucigând oficiali, strămutând civili și slăbind autoritatea centrală. Aceste revolte au dus la ascensiunea unor lideri militari precum Dong Zhuo și Cao Cao, grăbind căderea dinastiei Han până în anul 220 e.n.
Surse:
- Hou Hanshu, Cartea Hanului de mai târziu -Fan Ye
- Sanguozhi, Însemnările celor Trei Regate, – Chen Shou.
Foto: O ilustrație din dinastia Qing a lui Liu Bei, Guan Yu și Zhang Fei în 184 în timpul rebeliunii.
Citește și:
Ce a provocat revolta boxerilor din China la sfârșitul secolului al XIX-lea
Ce au exportat romanii în China Antică
