Să investim în viitor

De Rareș Rusu, președinte PMP Cluj-NapocaDe secole, transilvănenii au arătat lumii că știu să îi prețuiască pe copiii inteligenți, indiferent de starea lor materială. Grație unor burse private precum cele acordate de Emanoil Gojdu sau de mitropolitul Alexandru Șterca-Șuluțiu, sute de intelectuali au reușit să se ridice din sânul unor familii sărace și să contribuie la dezvoltarea culturii, a artelor, a științelor și a conștiinței naționale.

Read More

Regalitate-Memorie-Identitate

De Cornel Jurju, istoric, Clubul Monarhiștilor ClujeniEste peste orice îndoială, că trecutul şi prezentul sunt dimensiuni temporale aflate în cea mai strânsă relaţie. „A fi” nu poate exista fără „a fost”. Atunci, pe drept cuvânt, este acceptabil să spunem, că „suntem”, măcar într-o anumită măsură, ceea ce am fost. După cum, într-o formă şi mai apropiată de realitate, „suntem” ceea ce ştim că am fost ori ni s-a spus că am fi fost. Constatăm aici, cum „transferul”, respectiv inserarea timpului deja trăit în prezentul conştinetizat, lasă urme adânci asupra trecutului însuşi, reinventându-l. Pe cale de consecinţă, memoria prezentă a trecutului devine una transfigurată: selectivă şi subiectivă.

Read More

Monarhia – cheia corectă pentru România de mâine

De Izabela Mihalca, doctor în geografie, Clubul Monarhiștilor ClujeniDupă cum se poate observa, de un sfert de secol, România a fost părăsită de multe şi mulţi: de industrie, de fonduri, de moralitate, de speranţă, de persoane aflate în căutarea unui trai mai bun. În fapt, România a fost, şi este părăsită, încet dar sigur de propriul „viitor”. Iar atunci când este vorba de viitor gândul îmi fuge cu deosebire către tineri. Ei oferă „freamăt” unei societăţi în căutarea unei vieţi mai bune, în definitiv a unei existenţe normale, concretizată în posibilitatea de a-şi exercita profesiile pentru care s-au pregătit. Iată de ce, cu fiecare tânăr care ne părăseşte, România pierde din şansa de a avea un “viitor” strălucit, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre instituţiile statului (Preşedinte, Guvern, Parlament etc.) nu au fost şi nu par să fie interesate, în mod real, de această problemă, de fapt o tragedie.

Read More

De ce Clujul “sare pentru schimbare” și Bucureștiul stă în casă?

De Alin Nicula, cadru didactic, Facultatea de Istorie – Filosofie a UBBClujul iese în evidență în seara de 14 noiembrie prin mobilizarea masivă, o reacție în primul rând a celor ce înțeleg că sunt actorul principal în relația cetățean – stat restrâns în exercitarea discreționară a Puterii prin dreptul de vot liber (adică ne-limitat și ne-influențat de către Putere). Este de fapt recuperarea memoriei contractului social care utilizează dreptul de vot ca principiu politic esențial și singurul legitim prin care se transferă Puterea către viitorul Președinte.

Read More

Epilog la seismul prezidenţial

De Cornel Jurju, istoric, Clubul Monarhiștilor ClujeniDacă stau bine să mă gândesc, ceea ce noi numim alegeri prezidenţiale seamănă mai degrabă cu un fel de cutremur prezidenţial, atât ca mod de manifestare, dar mai ales prin urmări. Şi, să fim de acord, nu vorbim aici de orice fel de cutremur, ci de unul semnificativ, cu un grad major de risc. Totuşi, să admitem că faţă de cumplitele zguduiri ale scoarţei terestre, „indispensabilul” nostru seism prezideţial este cât se poate de predictibil. Se repetă fără putinţă de eroare la fiecare cinci ani.

Read More