Autor: cristian.manolachi

România – Danemarca – 16-15Cu acest mesaj imprimat pe tricouri, au terminat fetele noastre Campionatul European de handbal din Danemarca și Norvegia. Am obținut medalia de bronz, cu toate că în ultima decadă am fost abonați la locul 4. Asemenea meciului care ne-a adus calificarea în semifinale împotriva Muntenegrului, am reușit să ne mobilizăm pe final de meci și să concretizăm valoarea de necontestat a unei generații ajunse la maturitate.

Un sondaj recent comandat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a bulversat mass media și opinia publică, deși, în mod paradoxal, mulți intuiau acest tip de reacție. Românii, o majoritate covârșitoare de 83%, consideră că nu au avut de suferit de pe urma beznei totalitare în care s-a aflat România timp de mai bine de patru decenii. Cei douăzeci de ani scurși de la revoluție, au făcut ca simțirea civică românească să fie complet dată peste cap. Haos, lipsă totală de viziune și libertate raportată la câteva grame de pâine.

Talent, experiență și exercițiu. Sună precum o formulă matematică la care în dreptul semnului egal vom pune termenul de performanță. Echipa de handbal feminin a României este una matură, care pentru întâia dată, după o lungă perioadă de timp, și mă refer la toate sporturile, a reușit să-și depășească condiția de echipă bună, dar lipsită de mentalitatea specifică campionilor.

Recent a apărut un articol într-un un ziar online local, în care se specifica că norma poliţiştilor de la rutieră era undeva pe la zece amenzi pe tură. Desigur că articolul era inclus la categoria bârfă. Se pare că toate aceste bârfe/speculaţii se confirmă, mai mult, acestea sunt valabile şi pentru celelalte birouri ale poliţiei judeţene. Florin Toşa, clujean, absolvent al Universităţii Tehnice, într-o zi de luni, este anunţat prin intermediul unui plic că în data de 21 iunie 2010 a fost sancţionat contravenţional de Poliţia Campusului pentru „tulburarea liniştii publice” şi „consum de alcool în spaţii publice”.

Recesiunea sau poate criza politică şi morală din România ne obligă să raţionăm mai mult cu privire la cauzele acestor fenomene sociale. Suntem o naţiune de pungaşi?! Sau de mici hoţi?! Adesea se foloseşte termenul de descurcăreţi, aşa cum noi înşine ne numim atunci când trişăm, înşelând statul român, privându-l de venituri importante.

Noi românii suntem un popor care suferim de complexul unei mari naţiuni. Adiacent acestei probleme intervine şi educaţia pe care tinerii patriei o primesc de la mai experimentaţii lor părinţi, care, în marea lor majoritate, consideră ca au absolvit cea mai înaltă formă de învăţământ superior din ţară, mai exact “Şcoala Vieţii”. Cetăţenii trecuţi de a patra decadă a vieţii, părinţii de astăzi, au primit o educaţie comunist – naţionalistă, astfel ei apreciază că singurul mod de a scoate capul într-o societate închisă ca a noastră, este “facultatea”. În acest mod s-au format zecile de mii de clienţi ai universităţilor particulare răsărite peste noapte.

Procentajul echipelor latine de pe continentul nou, după desfăşurarea meciurilor din grupe, a fost de sută la sută. Toate cele cinci echipe din America de Sud s-au calificat, fără prea mari emoţii, în faza optimilor de finală. Soarta europenilor părea pecetluită de sorţii care au decis să joace una împotriva celeilalte în această fază a competiţiei.