”Este momentul ca macar acum, dupa succesul filmului „Poziţia copilului” care a primit trofeul Ursul de Aur la Berlinală, autorităţile din România se se trezeasca şi sa înţeleaga că în cazul cinematografiei romanesti este necesară o altă abordare si ca CNC trebuie reformat din temelii”, spun reprezentanții Alianței pentru o România Curată.
Iată argumentele lor:”Romania este țara europeană cu cele mai puține ecrane de cinematograf raportat la numărul de locuitori. Densitatea ecranelor este 0,89 la suta de mii de locuitori în comparație cu 1,85 în Bulgaria, 2,66 în Croația, 3,94 în Ungaria sau 4,57 în Slovacia. România are cel mai mic număr de spectatori de film raportat la numărul total de locuitori: o frecvență de 0,40 spectatori pe cap de locuitor. Avem 241 de ecrane cinematografice din care 120 sunt digitale, fiind astfel, pe ultimul loc în Europa. În țară, deşi interesul pentru film romanesc a început să crească constant în ultimii 2 ani, filmele noastre nu reușesc încă să treacă de bariera celor 100.000 de spectatori. În 2012, filmele românești au înregistrat audiențe de doar 1,8% din numărul total de spectatori, în timp ce în țările vecine, filmele bulgărești au performanțe de 8,8%, cele sârbești de 9,2%, iar cele cehești de 30,3%.
Cifrele de mai sus arată cred suficient de elocvent „poziţia” filmului romanesc, copil parcă nedorit de către toate guvernările şi chinuit constant de către instituţia care ar fi trebuit să-i poarte de grijă: Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC). Nimănui nu i-a păsat în timp de construcţia unei cinematografii sustenabile, care să aibă instituţii puternice, conduse de profesionişti. S-a aplaudat intens la toate premiile din ultimii 10 ani, s-au dat decoraţii, regizorii s-au simţit eroii lunii, dar n-a mai urmat nimic. Din ignoranţă şi indiferenţă, filmul romanesc (care oricum nu e finanţat din surse bugetare) a pierdut în ultimii ani peste 5 milioane de euro, cu care s-ar fi putut face multe alte filme. Trăim în lumea lui Eugen Ionesco: avem cinematografia europeană cea mai premiată, dar şi cea mai săracă.
Iar CNC-ul, impotent să genereze vreo schimbare, dupa cum remarca regizorul Tudor Giurgiu, pune acum laba pe Urs, se umflă în pene şi afirmă, prin vocea directorului său general, Dnul Eugen Şerbănescu: „Noi am fost suficient de inteligenţi să îl finanţăm (n.a.- e vorba de filmul premiat), i-am deschis porţile pentru finanţări ulterioare.”
Succesul filmului “Poziţia copilului” este unul din subiectele de prima pagină azi în Romania şi e foarte bine că se întîmplă aşa. Romania este singura ţară est-Europeană care are o cinematografie premiată constant în ultimii 7-8 ani la cele mai mari festivaluri de film din lume. Toate concluziile de mai sus au fost transmise publicului de regizorul Tudor Giurgiu aici.
Tot Tudor Giurgiu povesteste cum scenariul filmului”Pozitia copilului” primise nota 6.34 din partea comisiei de scenarii. Doi dintre cei 5 membri ai comisiei i-au dat 4 pe linie, al treilea l-a notat cu 7 iar ceilalţi i-au dat note peste 8. Era însă ceva firesc. „Moartea Domnului Lăzărescu” a avut de asemenea parte de note de 4 la concurs, aşa că proiectul nostru (co-scris de acelaşi Răzvan Rădulescu) nu făcea decît să confirme exemplele de „bună practică” din cinematografia noastră. “Inteligenţa” CNC a făcut ca la finalul concursului (după adiţionarea altor punctaje) proiectul să fie „trîntit” al doilea sub linie. Poziţia copilului a fost considerat un proiect mult mai prost decît Ultimul corupt al Romaniei (regia Sergiu Nicolaescu), A doua şansă (regia Geo Saizescu) sau Bonded (regia Mo Ramchandani). La mai bine de 8 luni după acest eşec, după o necesară şi utilă campanie de presă, mult lobby la stăpînire şi eforturi de convingere din partea regizorului Călin Netzer, filmul a luat finanţare.
Un simplu calcul matematic facut de tinerii regizori arată că din totalul filmelor de lung-metraj finanţate pe durata mandatului Şerbănescu (2007-2012), peste 26 de milioane de lei s-au dus către filme premiate în festivaluri sau/şi cu succes de public în ţară, în timp ce alte peste 19 milioane s-au dus spre finanţarea a 18 filme care nu au circulat nicăieri, nu au luat vreun premiu iar insuccesul de public a fost dramatic: sub 1000 spectatori per film. Concluzia este aceea ca in loc să modernizăm cinematografe, să restaurăm pelicule vechi din Arhivă, sau să mai finanţăm 10 debuturi, CNC a preferat să dea cadou peste 4 milioane de euro unor filme-degeaba, filme pentru nimeni, dupa cum le numeste Tudor Giurgiu.
Regizorul Corneliu Porumboiu, membru ARC, remarca faptul ca s-au pierdut momente importante de analiza care puteau fi generate de premiile aduse in tara de regizorii romani si ne-a declarat ca este momentul ca macar acum sa aiba loc o discutie de profunzime pentru salvarea cinematografiei romanesti: „Poate ca regulamentul in sine n-ar fi rau, poate ca legea in sine nu e rea, dar exista foarte multe portite care sunt speculate atunci cand unii nu vor sa sprijine performanta filmului romanesc. Este ingrijorator ca nu sunt fonduri pentru performanta, TVR-ul care ar trebui sa se implice mult mai mult nu o face, cinematografele din localitatile mai mici sunt lasate in paragina in loc sa fie modernizate si pline de public. Si lista ar putea continua. Da, categoric, este momentul ca macar acum sa aiba loc o dezbatere de substanta, de profunzime despre viitorul filmului romanesc”.
Avand in vedere ca toti regizorii romani ale caror filme au primit recunoastere si apreciere internationala s-au plans de aceleasi probleme generate de Centrul Naţional al Cinematografiei, ARC ii propune ministrului Culturii ca regizorii premiati ai Romaniei sa fie desemnati urgent, ca sa nu se mai piarda proiecte valoroase, intr-un comitet de reformat CNC”.
