Fără îndoială, Rusia a avut şi poate mai deţine un plan de decimare a statului ucrainean. Potrivit unor experţi, acesta urma a fi realizat imediat după alegerile prezidenţiale din Ucraina. Ipoteza scindării statului ucrainean, nu este de ieri sau astăzi, aceasta a luat avânt acum un an, când revista italiană de Limes a publicat un scenariu potrivit căruia Ucraina se arăta descompusă în trei părţi.
Că Federaţia Rusă a elaborat noi planuri în privinţa Ucrainei şi au fost expuse în declaraţiile din august 2009 de preşedintele rus Dmitrii Medvedev sau în discursul deputatului Dumei de stat al Federaţiei Ruse Constantin Zatulin în luna mai 2009 au confirmat-o şi cei doi experţi. Nu înzădar experţii ucraineni avertizau despre existenţa unui ultimatum dat de Moscova statului vecin: trebuie să acceptaţi „relaţiile speciale” cu Kremlinul, ceea ce presupune în fapt un protectorat rusesc asupra unei Ucraine slabe, în caz contrar se va aplica politica de hăcuire teritorială şi de destabilizare a situaţiei social-politice interne într-o perioadă în care Kievul este extrem de vulnerabil, iar Occidentul îşi poartă de propria grijă de ieşire din criză în care este testată solidaritatea NATO şi UE.
Situaţional, în mare parte, Rusia a obţinut tot ce şi-a propus deocamdată în privinţa statului ucrainean. Evident, protectoratul aplicat Ucrainei nu reprezintă scopul final al strategiei ruseşti de politică externă. Specialiştii prevăd ca probabilă destrămarea Ucrainei în trei unităţi, conform modelului exprimat de spionajul rus în revista geopolitică italiană Limes”. Iniţierea unui proiect în care s-ar derula un proces de federalizare a Ucrainei ar culmina cu includerea Sudului şi Estului Ucrainei în componenţa Federaţiei Ruse, crearea unui guvern de marionetă pe teritoriul Ucrainei Centrale în componenţa Federaţiei Ruse şi abnadonarea Vestul ca un teritoiu străin opţiunilor care s-ar regăsi în fraternitatea ruso-ucraineană.
Şi ultimatumul a fost acceptat de noua conducere de la Kiev. Agresivitatea şi viteza cu care a fost făcut acesta a speriat autorităţile ucrainene. Dorind să profite din noua relaţie strategică, edificată de regimul de la Kiev cu Moscova, s-a recurs la o abordare de adoptare a unor noi direcţii în spaţiul Comunităţii Statelor Independente şi de descurajare a vectorului european şi euroatlntic în statele postsovietice. Iată de ce declaraţia
Un prim pas că programul laboratoarelor serviciilor secrete ruseşti a luat un trend ascendent se remarcă în noua politică adoptată de serviciile speciale ucrainene care au dispus să nu mai monitorizeze şi să supravegheze spionii ruşi. Acordul din 18 mai dintre SBU(Serviciul de Securitate al Ucrainei) şi FSB(Serviciul Federal de Securitate) al Federaţiei Ruse prin care se instituie o colaborare în domeniu şi „repatrierea” spionilor ruşi la Sevastopol, care au fost lipsiţi de activitate din 13 decembrie 2009.
Actualmente, Ucraina şi-a anunţat noile priorităţi de politică externă care nu mai include aderarea la Alianţa Nord Atlantică şi va adopta o politică de non-aliniere la vreun bloc militar. Declaraţie comună Medvedev-Ianukovici privind conflictul transnistrean reprezintă rearanjarea Ucrainei în trena simbolică a Rusiei, dar şi a Republicii Moldova. Mutaţiile geopolitice din regiune care reclamă recunoaşterea “zonelor de interese privilegiate” ale Rusiei în spaţiul post-sovietic, caracterizate prin invocarea unei noi doctrine ruseşti a “suveranităţii limitate” în spaţiul postsovietic, trebuie privite cu multă îngrijorare. Chiar dacă o nouă „finlandizare a Europei” propusă de Kremlin, prin mult vocalizatul proiect a unui acord de securitate europeană, se pare, nu se referă şi la zonele pe care le consideră a aparţine de spaţiul său de interes „vital”. Şi se ştia foarte bine, de toţi marii actori de pe glob, că, în ce direcţie se mişcă geopolitc Ucraina aşa evoluează viaţa social-politică şi în Republica Moldova. Faptul că Occidentul a tratat la pachet Republica Moldova, Ucraina sau Belorusia s-a exprimat prin granturile americane şi europene destinate inserţiei democraţiei în geospaţiu.
Dar pentru că Ucraina a intrat în sfera de influenţă rusească, Occidentul trebuie să-şi regândească politica de frontieră. Deasemenea, Washingtonul şi Bruxelles-ul trebuie să descurajeze elanul mentalităţii de dominare a Rusiei în spaţiul postsovietic care reclamă valorile democraţiei europene şi, totodată, să aibă mare grijă în relaţiile cu Moscova.
