Cum iubeau oamenii, cum își petreceau timpul liber și cum evolua viața cotidiană în orașele Transilvaniei atunci când „istoria mare” dicta destinele tuturor prin război? Într-o epocă în care istoricii privesc adesea trecutul multietnic al regiunii doar prin lentila rece a documentelor oficiale, istoria urbană și a mentalităților colective reușește să readucă la viață parfumul epocii burgheze, dar și dramele integrării post-imperiale. Daniela Stanciu-Păscărița (35 de ani), lector universitar în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, istoric dedicat vieții cotidiene a minorităților naționale, ne propune o călătorie fascinantă prin promenadele, cafenelele și rețelele sociale ale sașilor transilvăneni, explicându-ne cum inteligența artificială și digitalizarea revoluționează munca de arhivă și de ce o societate care își înțelege diversitatea istorică este mult mai bine pregătită pentru viitor. Citiți un interviu cu Daniela Stanciu-Păscărița.
Reporter: Dacă ar fi să explicați domeniul dumneavoastră de cercetare pe înțelesul publicului larg, cum l-ați descrie?
Daniela Stanciu-Păscărița: Pentru publicul larg, aș spune că cercetarea mea vizează viața de zi cu zi a transilvănenilor, în special a sașilor transilvăneni. Sunt profund interesată de modul în care aceștia au trăit, au iubit și au simțit în perioadele în care istoria mare a schimbat destine prin război. Am, așadar, o viziune comparativă a istoriei în perioade de pace și de război. De altfel, în timpul doctoratului am analizat aceste aspecte comparând perioadele de liniște cu vremea Marelui Război, temă pe care am dezvoltat-o și în cartea mea apărută în 2024, Loisir în vremuri de pace și război. Germanii din Sibiu și Timișoara.
Reporter: Ce anume căutați să surprindeți, ca obiectiv pe termen lung, în această analiză a comunității săsești?
Daniela Stanciu-Păscărița: Scopul meu à la longue este să surprind tiparele de construcție ale acestor comunități în raport cu „Ceilalți” și în raport cu realitățile imperiale și postimperiale care au definit secolele XIX și XX. Mă concentrez pe sociabilitatea și mentalitățile colective dezvoltate în Transilvania în perioadele în care a aparținut Imperiului Habsburgic și Austro-Ungar, iar ulterior în cele postimperiale. Patrimoniul cultural generat în acest spațiu public, unde sașii își desfășurau timpul liber, se află în centrul atenției mele.
Revoluția digitală în arhive: Ziarele vechi sunt acum la un click distanță
Reporter: Lumea științifică se schimbă rapid. Care sunt principalele transformări sau tendințe pe care le observați în ecosistemul în care activați?
Daniela Stanciu-Păscărița: Principalele transformări sunt legate, fără îndoială, de digitalizare și Inteligența Artificială. Eu privesc aceste schimbări într-o cheie exclusiv pozitivă. În ultimii ani, multe dintre sursele istorice la care înainte aveam acces doar fizic, în biblioteci sau arhive, au fost digitalizate și puse la dispoziția cercetătorilor și studenților.
De pildă, ziarele de acum 100-150 de ani sunt motorul prin care putem surprinde cu adevărat atmosfera și Zeitgeist-ul unei anumite epoci. Când am început eu doctoratul, în 2014, publicații vechi precum Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt sau Temeswarer Zeitung se găseau doar în biblioteci specializate. Astăzi, o mare parte a acestor colecții este digitalizată și semi-publică, ceea ce ne ușurează enorm munca.
Spațiile de loisir: Mai mult decât relaxare, actori ai modernizării
Reporter: Recent ați finalizat un studiu dedicat timpului liber în Brașovul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Care este ipoteza de la care ați pornit?
Daniela Stanciu-Păscărița: Studiul a fost trimis spre publicare în Germania, la Oldenburg, și va apărea într-un volum colectiv. Ipoteza mea centrală este că spațiile de loisir urban – promenadele, parcurile, cafenelele și hotelurile – nu reprezintă doar simple elemente de infrastructură ale orașului, ci actori activi în procesul de modernizare și în configurarea sociabilității urbane.
„Aceste spații au facilitat interacțiunea dintre diferitele comunități etnice și sociale, dar au și reflectat mecanisme de diferențiere și excludere specifice societății burgheze.”
Reporter: Prin ce se diferențiază această abordare de istoriografia clasică?
Daniela Stanciu-Păscărița: Elementul de noutate constă tocmai în această abordare integrată a istoriei urbane, culturale și a sociabilității. Spre deosebire de abordările clasice, centrate pe dezvoltarea urbanistică sau pe istoria instituțională, eu pun accentul pe experiența trăită a orașului. Folosesc o metodologie interdisciplinară care coroborează presa vremii, anuare, cărți poștale ilustrate, memorii și documente municipale. Utilizarea surselor vizuale ne permite să reconstituim peisajul urban exact așa cum era el perceput și utilizat de contemporani, depășind lacunele documentelor de arhivă fragmentare.
De la Imperiu la Statul Național: Cum se reconstruiește o identitate
Reporter: Ați câștigat și implementat proiecte importante de cercetare, inclusiv un fellowship la New Europe College. Care sunt rezultatele majore ale acestui parcurs?
Daniela Stanciu-Păscărița: Cel mai important rezultat este dezvoltarea unei direcții proprii de studiu dedicate transformărilor politice și sociale ale comunităților din Transilvania după Primul Război Mondial. Totul a început cu un proiect postdoctoral în care am analizat cum s-a integrat comunitatea sașilor în noul stat român și cum s-au transformat loialitățile politice în contextul trecerii de la imperiu la statul național.
Ulterior, la New Europe College (2024–2025), am extins perspectiva comparativă și asupra comunității românești, urmărind modul în care vechile rețele culturale și politice au fost adaptate noilor realități post-imperiale. Dincolo de articolele publicate, cred că am reușit să conturăm o perspectivă originală asupra modului în care comunitățile își reconstruiesc identitatea în perioade de transformare politică majoră.
Reporter: De asemenea, ați fost implicată în proiectul ELABCHROM. Despre ce este vorba?
Daniela Stanciu-Păscărița: În ultimii doi ani am lucrat în echipa acestui proiect internațional coordonat de ULBS, având ca parteneri universități din Finlanda (Jyväskylä) și Franța (Bourgogne Europe). Scopul nostru a fost înființarea unui Laborator de Patrimoniu Cultural la Sibiu, demonstrând că patrimoniul cultural poate reprezenta un factor extrem de important de dezvoltare regională și un mod de a apropia mediul academic de comunitate.
Valoarea socială a istoriei: O societate care își cunoaște diversitatea este mai incluzivă
Reporter: Cum ajung toate aceste concluzii academice în viața de zi cu zi a societății noastre actuale?
Daniela Stanciu-Păscărița: Impactul cercetării în științele umaniste nu se măsoară doar prin indicatori cantitativi, ci prin capacitatea de a schimba modul în care înțelegem trecutul și de a consolida dialogul dintre comunități. Într-un context european în care teme precum identitatea și integrarea sunt fierbinți, cercetările noastre oferă repere istorice utile pentru înțelegerea prezentului. O societate care își cunoaște și își valorifică diversitatea istorică este mult mai bine pregătită să promoveze incluziunea, respectul reciproc și coeziunea socială.
Reporter: Ce planuri de viitor aveți și ce mesaj le transmiteți tinerilor care privesc sceptic către o carieră în cercetarea umanistă?
Daniela Stanciu-Păscărița: Îmi doresc să continui această direcție prin noi competiții de proiecte și programe de finanțare, pentru a face rezultatele noastre și mai vizibile la nivel internațional. Cred cu tărie că cercetarea trebuie să depășească granițele turnului de fildeș al academiei.
Iar pentru noua generație, mesajul meu este simplu: Păstrați-vă curiozitatea și dorința de cunoaștere! Cel mai important lucru este să ai un interes real pentru aflarea adevărului. Scopul suprem al unui cercetător ar trebui să fie întotdeauna transmiterea de cunoștințe noi către societate, ajutând-o astfel să se înțeleagă mai bine pe sine.
Prezentul articol / material a fost publicat cu finanțare din programul„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!”, în cadrul proiectului „Centrul de orientare în cariera de cercetător – Regiunea Centru” – COCerc, PNRR-III-C9-2022 – I10 / 7 /16.11.2023. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
