Una dintre cele mai importante figuri istorice din istoria României, Regina Maria, este onorată într-o manieră aparte în comuna clujeană Jucu. În centrul comunei, a fost amenajată o piațetă, în centrul căreia se află statuia Reginei Marii Uniri, înconjurată de șase socluri cu panouri care îi relatează viața, precum și patru alei, care simbolizează istoria celor trei principate românești, Transilvania, Moldova și Valahia, reunite din 1918 în Regatul României. Piațeta a fost amenajată, la inițiativa primarului Valentin Dorel Pojar, de Adrian Goga, iar statuia a fost turnată de maestrul Liviu Plugărescu.
Inaugurarea statuii Reginei Maria a adus în Jucu elita României, în frunte cu Alteța Sa Regală Principele Radu al României, Preasfinția Sa Samuel Cristea, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, președintele emerit din perioada 2018 – 2026 al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, fostul ministru al Afacerilor Europene, istoricul Vasile Pușcaș, directorul Institutului de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române, Ioan Bolovan, directorul Centrului UBB CORE, Leonard Horvath, cadru didactic al Universității Babeș-Bolyai sau directorul Casei de Cultură a Studenților din Cluj, Flavius Milășan, precum și profesorul Stelian Tofană de la Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Autoritățile civile au fost reprezentate de personalități precum vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vákár István, membri ai Parlamentului României, precum deputații Remus Lăpușan și Ramona Bruynseels, consilieri județeni și primari ai unor localități de pe Valea Someșului Mic. Autoritățile militare au fost reprezentate de generalul Bogdan Cernat, comandantul Diviziei a 4-a Gemina, ori de colonelul Sebastian Clițan din cadrul Jandarmeriei Române. Societatea civilă a fost reprezentată de personalități precum vicepreședintele Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, Valentin Lungu, fondatorul Coralei Regale Transilvane, Dan Dumitrana, președintele Clubului Monarhiștilor Bistrițeni, Marius Pop, președintele Clubului Monarhiștilor Clujeni, Cornel Jurju, dar și Eugen Moț, președintele Asociației Cluj Art, ori Ionuț Coman, membru al Academiei Internaționale a Sfântului Mauritius. Muzica a fost intonată de fanfara militară și de Corala Voci Transilvane, dirijată de maestrul Adrian Corojan.
Potrivit istoricului Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, Regina Maria a fost cea mai importantă figură feminină din istoria României.
Maria s-a născut în dat de 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, comitatul Kent, din Anglia. Tatăl său era Ducele Alfred de Edinburgh, fiul Reginei Victoria a Marii Britanii, care purta și titlul de împărăteasă a Indiei. Mama sa era Marea Ducesă Alexandra Romanov, fiica împăratului Rusiei, Alexandru al II-lea. Maria a fost botezată în confesiunea anglicană, în capela privată a castelului regal Windsor. În primii 12 ani, Maria de Edinburgh a locuit în principal la Eastwell Park, cu scurte prezențe la reședința londoneză a familiei, Clarnce House. Apoi, în 1886, tatăl său a fost numit comandantul flotei britanice din Marea Mediterană. Astfel, Ducele Alfred de Edinburgh, cu întreaga sa familie, s-a mutat în Malta. Regina Maria își amintea în memoriile sale cei trei ani încântători petrecuți în frumosul arhipelag mediteranean. În anul 1889, destinul familiei sale s-a schimbat din nou. Unchiul patern al lui Alfred de Edinburgh, Ducele Ernest al II-lea de Saxa-Coburg și Gotha, a decedat fără urmași direcți. El a fost succedat, în 1889, de Alfred de Edinburgh la conducerea ducatului german, iar familia ducală s-a mutat la Coburg, unde Maria a fost confirmată în confesiunea lutherană. Practic, Maria și-a petrecut anii adolescenței la Coburg și Rosenau.
În anul 1891, Maria de Edinburgh a făcut cunoștință cu Principele Moștenitor Ferdinand al României. Pe linie paternă, el provenea din ramura catolică Hohenzollern-Sigmaringen a Familiei Imperiale a Germaniei, iar pe linie maternă, era înrudit cu Familia Imperială a Braziliei și cu Familia Regală a Portugaliei. Căsătoria dintre cei doi tineri era văzută cu ochi buni de rudele lor, astfel că logodna lor a fost anunțată în vara anului 1892.
În toamna lui 1892, Regele Carol I al României, unchiul lui Principelui Moștenitor Ferdinand, a făcut o vizită în Marea Britanie, pentru a discuta cu Ducele Alfred de Edinburgh și cu Regina Victoria a Marii Britanii și Irlandei, detaliile căsătoriei. Austerul Rege al României a făcut o impresie excelentă asupra Reginei Victoria, care l-a decorat cu Ordinul Jartierei, cel mai prestigios ordin cavaleresc britanic.
Drept urmare, în 10 ianuarie 1893, a avut loc căsătoria lui Ferdinand cu Maria. De fapt, au fost oficiate trei ceremonii. Ceremonia civilă a avut loc în Salonul Roșu al Castelului Sigmaringen, ceremonia catolică a avut loc în catedrala din oraș, iar cea protestantă, oficiată de un capelan al Marinei Regale Britanice, a avut loc chiar în castel.
Ferdinand și Maria ai României și-au petrecut luna de miere la una dintre reședințele familiei de Hohenzollern-Sigmaringen din Bavaria, apoi au pornit cu trenul spre România. Au fost primiți cu mare entuziasm la Predeal, apoi, la București, au participat la o ceremonie ortodoxă, în care, în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, au fost căsătorite 32 de cupluri de tineri țărani. A urmat o masă festivă oferită tuturor la Ateneul Român, iar tinerele perechi căsătorite au primit daruri bogate din partea Familiei Regale a României.
La început, relațiile dintre tânăra și energica Principesă Maria a României și rigurosul Rege Carol I au fost mai dificile, însă ele au evoluat în bine. În 1896, Ferdinand și Maria s-au mutat din Palatul Regal în Palatul Cotroceni din București. Tot în acel an, cei doi tineri principi au participat la ceremonia încoronării ultimului împărat al Rusiei, Nicolae al II-lea. În memoriile sale, Maria a României a lăsat o descriere detaliată a acestei ceremonii. Din anul 1903, Ferdinand și Maria au primit, ca reședință de vară, Castelul Pelișor. Cei doi principi au avut șase copii, însă fiul lor cel mai mic, Principele Mircea al României, a murit la doar trei ani, din cauza febrei tifoide.
Din 27 septembrie 1914, o dată cu moartea Regelui Carol I, Ferdinand I a devenit Rege al României, iar Maria a devenit Regină. Între timp, izbucnise Primul Război Mondial. Timp de doi ani, România a rămas neutră, iar asupra Familiei Regale erau exercitate presiuni imense, pentru a se alătura fie Puterilor Centrale, fie Antantei. Regina Maria a României era principalul partizan al intrării în război de partea Antantei. Acest lucru s-a întâmplat în 15 august 1916.
La început, Armata Regală Română a obținut un succes limitat, în urma ofensivei în Transilvania. Însă aliații României nu au reușit să își respecte promisiunile făcute la intrarea în război, astfel că România a suferit o serie de înfrângeri dureroase. În noiembrie 1916, Puterile Centrale au ocupat provinciile din sudul României, inclusiv capitala București. Familia Regală, armata, guvernul, parlamentul și administrația s-au refugiat în Moldova. Iașiul a devenit capitala de război a Regatului României. Cu mari sacrificii, Armata Regală Română, sprijinită de trupe rusești, a reușit să stabilizeze frontul în sudul Moldovei. Apoi, reorganizată cu ajutorul generalului francez Henri Berthelot și dotată cu armament modern, Armata Regală Română a învins trupele Puterilor Centrale în bătălii precum Mărăști, Mărășești și Oituz și a pornit contraofensiva. Însă aceste eforturi au fost zădărnicite de prăbușirea Rusiei, cuprinse de febra revoluției bolșevice. Astfel, România a fost nevoită să ceară armistițiu. La începutul anului 1918, s-a produs Unirea Basarabiei cu Regatul României. Între timp, Puterile Centrale încercau să impună României o pace dură, negociată la Buftea și București. Regele Ferdinand I, chiar dacă era amenințat cu detronarea, a refuzat să ratifice această pace. Astfel, în noiembrie 1918, Armata Regală Română a reintrat în război. Tot în noiembrie 1918, s-a produs și Unirea Bucovinei cu Romania.
Un moment aparte a fost 1 Decembrie 1918. Pe de o parte, în acea zi, la Alba Iulia, elita românilor ardeleni, în frunte cu omul de stat Iuliu Maniu și cu episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, vota Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Pe de altă parte, tot în acea zi, Familia Regală a României se întorcea triumfătoare în București.
Anul 1919 a fost unul extrem de complicat. În Ungaria, fusese instaurat un regim sovietic, condus de Bela Kun. Atât Ungaria Sovietică, cât și Rusia Sovietică au declanșat operațiuni militare împotriva României. Armata Regală Română a reușit să apere Basarabia împotriva bolșevicilor ruși, iar în vest, a reușit să respingă ofensiva maghiară și a pornit o operațiune care a dus la distrugerea regimului sovietic în Ungaria. Armata Regală Română a ocupat Budapesta. De asemenea, militarii români au acordat sprijin atât armatei poloneze care lupta cu Rusia, cât și insurgenților ucraineni care încercau să își elibereze țara de ocupația rusească.
La finalul primăverii anului 1919, Familia Regală a României a pornit într-un turneu prin Transivania, care s-a transformat într-un adevărat marș triumfal. Trenul cu Regele Ferdinand I și cu Regina Maria a plecat din București în 22 mai 1919. Exact la 107 ani de la acel moment, Principele Radu al României inaugura statuia Reginei Maria din Jucu. În 27 mai 1919, Familia Regală a României, care ajunsese în Bistrița, pleca spre Gherla, unde a fost primită de episcopul Iuliu Hossu, cel care vestise mulțimii adunate la Alba Iulia decizia Unirii Transilvaniei cu Regatul României. În aceeași zi, cu trenul, prin Jucu, Familia Regală pornea spre Cluj. Exact la 107 ani de la acel moment, Familia Regală a României, reprezentată de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, și de Alteța Sa Regală Principele Radu al României, se întâlnea la Blaj cu succesorul cardinalului Iuliu Hossu, Preafericirea Sa Claudiu Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, secondat de Preasfinția Sa Cristian Dumitru Crișan, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș.
A urmat bătălia diplomatică pentru recunoașterea Marii Uniri. Regina Maria a României a plecat la Paris, unde a pledat convingător în favoarea intereselor României.
În 1926, a avut loc un alt eveniment diplomatic major: turneul Reginei Maria a României în Statele Unite ale Americii. Datorită charismei sale personală, Regina Maria a fost primită ca un rockstar avant la lettre. Entuziasmul a cuprins mulțimile adunate la New York și în alte orașe americane.
Un an mai târziu, însă, în 1927, Regina Maria a României devenea văduvă, după moartea Regelui Ferdinand I. Până la moartea sa, în vara anului 1938, Regina Maria a rămas una dintre cele mai iubite figuri publice din România.
