Evenimentele din secolul XX au fost marcate de o alianţă temporară şi bizară a comunismului cu liberalismul în lupta cu nazismul şi fascismul. România a fost ameninţată de Rusia „stalinistă” şi Ungaria „hortistă”. După o jumătate de secol dominată de pericole, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţională, care şi-au găsit suportul şi s-au dezvoltat pe fondul nenumăratelor vulnerabilităţi provocate de confruntările ideologice susţinute de mijloace militare, reinventarea ideologiei „revanşarde” iarăşi mai bântuie mentalul colectiv al anumitor forţe. Ascensiunea reprezentanţilor FIDESZ sau din Jobbick în Ungaria care reclamă ideologia modificărilor teritoriale într-o Europă Unită trezesc semne de întrebare faţă de perspectivele de coexistenţă şi de exprimare civică comună. Şi în aceste condiţii nu putem să nu observăm anumite alianţe moldo-maghiare sau ruso-maghiare care au ca ţintă ameninţarea sau subminarea rolului statului românesc în siajul regional şi internaţional. Astfel încât „revizionismul maghiar, despre care ne spune A.J.P.Taylor, că a făcut atâta zgomot în anii 20, mai mult decât cel german din punct de vedere teritorial, reverberează prin instrumente fine şi astăzi în ideea reclădirii unor stafii istorice. În loc să se depăşească înţelegerile păguboase de „revizionim” şi să se abandoneze revenirea la politica de expansiune promovată şi dusă în perioada interbelică, există şi astăzi forţe care mai abordează ca referinţe în strategia lor politică astfel de ideologii.
Politicile acelor state care au hărţuit şi ciopârţit statul român, consecinţele nefaste ale acesor ideologii, au arătat că acestea nu numai că n-au fost o soluţie, dar au şi generat o uriaşă zonă de incertitudine politică, de instabilitate, haos, suferinţă şi războaie. Dintotdeauna, statul român s-a aflat într-o zonă de “fricţiune politică”, de “cutremure politice”.
De la Rusia lui Stalin la Rusia lui Putin nu este atât o diferenţă mare, pentru că se recurge la aceeaşi retorică imperială, la celeaşi structuri coercite şi opresive.
Zilele acestea, la Cluj, istoricul Elena Cojocaru şi-a lansat cartea „Revizionismul maghiar. 1938-1940” şi a prezentat cartea lui Oleg Grechnevsky -„Originile regimului nostru „democratic”, care descrie fenomenul „Perestroika” şi „Glasnostul” ca o amplă operaţiune KGB. „Regimul nostru criminal are o singură „sursă” şi o singură „parte componentă” –KGB-ul”, conchide jurnalistul rus Oleg Grechnevsky. Nu întâmplător fostul preşedinte americanRonald Regan a desemnat URSS-ul ca pe un „Imperiu al Răului” şi insista pe o Rusie în care ar prima politica drepturilor omului şi democraţia. Şi ţin să-i dau dreptate autorului care mai ilustrează o Rusie a lagărului concentraţionar.
Rolul ideilor expuse în ambele cărţi constituie un capital enorm pentru înţelegerea istoriei într-o lumină obiectivă, întrucât ele sunt cele care explică proiectele şi care, asemenea cauzelor materiale, determină alegerea strategiilor în perspectiva amenajării vieţii social-politice din ţara noastră şi din lume.
