Conspiraţia este un mod de-a te privi pe tine însuţi în oglindă. Oare, oglinda pe care o priveşti de nenumărate ori pe zi poate să te „deconspire” şi să îţi arate ceea ce nu ai remarcat mulţi ani la rând. Eventual, îmbătrânirea, pe care o recunoşti, trăind-o.
Un prieten îmi mărturisea că şi-a dat numărul de telefon pe nişte bloguri, inclusiv pe facebook, şi vai ce a făcut(?), a stârnit dispreţul multor concitadini de-ai săi. Iar bărfa că există un telefon afişat, care în fapt ar fi „conspirativ”(nicidecum al „încrederii) afăcut ravagii, încât a exploatat la maximum teoria conspiraţiei în spaţiul virtual. Excesul de zel al unor „decriptori” ai teoriei conspiraţiei, care abundă în spaţiul proxim, te face să te trezeşti în fiecare diminaeaţă la realitate şi să rosteşti: este ora opt!
Pentru că nu poţi vorbi de o Lustraţie în societate, dacă tu însuşi ai temeri să fii transparent!
