De la o vreme, bancherii români par să fi deprins apucături de funcţionari de stat. Au devenit rapace şi ţepari. Sub pretextul crizei, au început să îşi vâneze clienţii. Am adunat o colecţie de ţepe date de băncile româneşti.1. Contractele pe care le propun clienţilor sunt adevărate contracte de adeziune. Concret, bancherii profită cu nesimţire de poziţia lor dominantă în relaţia cu clienţii şi impun clauze pe care clienţii nu le pot negocia. În acest moment, după cum declara şi avocatul clujean Ovidiu Turdean, citat de RFI, piaţa bancară românească este neconcurenţială. Şi asta cu atât mai mult cu cât bancherii au reuşit, prin lobby politic, să impună reguli drastice la intrarea pe piaţă, în aşa fel încât aceasta să devină impermeabilă pentru noii concurenţi.
2. Dobânzile cerute de bancheri sunt nesimţite. Atunci când dobânzile de pe pieţele internaţionale cresc, ei încep să crească dobânzile clienţilor. Atunci când BNR scade dobânda pentru a încuraja creditarea, bacherii se fac că plouă. Dobânzile cerute în România sunt mult mai mari decât în alte ţări din Uniunea Europeană.
3. Furtul prin comision. Potrivit unei analize a Comisiei Europene, românii plătesc cele mai mari comisioane din Uniunea Europeană, undeva la 80 de euro pe an. De ce? Pentru că aşa permite Consiliul Concurenţei. De multe ori, aceste comisioane sunt ascunse.
4. În domeniul executării silite, băncile recurg la cesiunea creanţelor rău-platnicilor. De multe ori, aceştia nu sunt notificaţi, deşi băncile au obligaţia legală să facă acest lucru. Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor a început să amendeze băncile pentru această practică. Dacă s-ar aplica invers regula, ar fi ca şi cum clienţii ar radia pe ascuns din Cartea Funciară ipoteca băncii şi şi-ar înstrăina imobilul cu care garantează creditul fără să anunţe banca. Mai mult, executorii bancari recurg la o tactică perversă şi ilegală. Codul comercial prevede că valoarea penalităţilor aplicabile unui contract nu poate depăşi valoarea contractului. Băncile aşteaptă ca penalităţile să egaleze valoarea creditului, apoi cesionează creanţa firmelor de recuperatori. Aceştia calculează noi penalităţi şi dublează încă o dată suma. Practic, dacă nu sunt atente, victimele ţeparilor din bănci ajung să plătească de patru ori valoarea sumei datorate.
Desigur, există şi bănci care nu fac aşa ceva. Cred că dar acestea ar trebui să mai activeze pe piaţa românească. Dacă autorităţile româneşti ar avea curaj, ar suspenda ori ar retrage dreptul de a opera pe piaţa românească pentru acele bănci care recurg la practicile de mai sus. Şi încă un amănunt: nesimţirea bancherilor nu este o scuză pentru cei care nu îşi plătesc datoriile. Totul ţine de corectitudine.
