Proiectul viitorului Minister european al Afacerilor Externe conţine încă multe necunoscute, nu se cunoaşte numărul total al angajaţilor săi, nici cine îl va conduce şi nici care-i va fi statutul juridic sau sursa de finanţare.
Două mii de angajaţi ai instituţiilor europene vor fi împrumutaţi acestui serviciu, urmând ca alte circa patru mii de persoane, alese prin concurs printre funcţionarii statelor membre să intregească acest efectiv până la sfârşitul anului.
Serviciul extern al UE este încă în faza unui proiect care circulă intern în cadrul serviciilor din subordinea lui Catherine Ashton. Neavând bază legală, procesul de selecţie nu a început încă, cu toate că, la cel mai înalt nivel, politicienii UE şi-au exprimat dorinţa ca „EEAS” să funcţioneze până în vară sau toamna.
Vor exista trei surse de recrutare pentru cei 2000 de diplomaţi care se vor alătura serviciului european de acţiune externă: directoratul existent al Comisiei pentru acţiune externă (DG Relex), serviciile Consiliului conduse până anul trecut de Javier Solana şi serviciile diplomatice ale celor 27 de state membre.
Diplomaţii de la Bruxelles şi din capitalele europene încearcă să dea forma organigramei noului serviciu care, în mare măsură, va evidenţia cine deţine cu adevărat puterea asupra acestui serviciu. Va fi mai clar ce poziţii vor ocupa actualele structuri ale Comisiei şi Consiliului în noua arhitectură.
O altă problemă importantă va fi diviziunea muncii între Comisie şi viitorii diplomaţi EEAS. Până acum, serviciile externe ale Comisiei au fost responsabile pentru programele de dezvoltare şi cooperare, dar nu pentru diplomaţie. După instituirea noului serviciu, procesul decizional în chestiunile legate de dezvoltare va avea loc în cinci stadii, diplomaţii fiind responsabili de primele stadii, cele mai politice, urmând ca serviciile Comisiei să preia nivelurile mai tehnice. „Comisia vrea să se asigure că este în continuare proprietara casei, cu toate că ne căsătorim,” a spus un oficial.
Surse din Parlament au declarat pentru EurActiv că în cazul în care EEAS îşi asumă responsabilitatea pentru primele trei stadii ale procesului decizional, comisarul pentru Dezvoltare, Andris Piebalgs, şi-ar pierde cea mai mare parte a atribuţiilor şi comisarul pentru extindere şi vecinătate, Stefan Fule, ar pierde controlul asupra relaţiilor UE cu vecinii.
Cotele geografice ar trebui să fie luate în calcul privind acest ultim aspect, deşi şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton doreşte să pună mai degrabă accentul pe competenţă, nu pe apartenenţă la un stat membru sau altul. Mai multe organigrame circulă în acest moment, dar nici una nu a fost aprobată, nu se ştie prin urmare cine va fi secretarul general al Serviciului de Acţiune Externă, un fel de adjunct al doamnei Ashton.
Miniştrii de Externe ai UE discută la reuniunea lor de luni, 22 martie şi despre situaţia politică din Republica Moldova, ţară pentru care un ajutor financiar european va urma în curând.
