Site-ul istoric de la Roșia Montană a intrat pe lista UNESCO. Minele istorice de aur fac parte, astfel, din patrimoniul cultural al umanității. Acest lucru înseamnă că turismul istoric și cultural primește o nouă șansă, în timp ce exploatarea metalelor prețioase din subsol este pusă în dificultate, deoarece vestigiile istorice trebuie protejate.
Exploatarea aurului a început în zonă încă dinaintea cuceririi romane. Agatârșii și daci extrăgeau aurul în special din nisipul râurilor din zonă. După ce împăratul roman Traian a cucerit Dacia, el a decis să aducă în zonă mineri din zona Illyricum. Acești mineri au creat galerii subterane unice în lume.
În vechea localitate minieră Alburnus Maior au fost create clădiri administrative, locuințe, cimitire și ateliere. Aurul extras din minele din această regiune a contribuit la revitalizarea economiei Imperiului Roman. În galeriile miniere din Alburnus Maior au fost descoperite 50 de tăblițe cerate, păstrate din Antichitate până acum, care oferă informații prețioase despre viața cotidiană din această localitate romană.
Exploatarea aurului a continuat și în Evul Mediu, precum și în perioada modernă, atunci când în localitate au fost construite locuințe și biserici care conferă localității un aer aparte. În acele secole, minereul de aur era prelucrat cu ajutorul unor mori speciale, numite șteampuri, care foloseau forța apei. Pentru a asigura un debit suficient și în perioadele de secetă, localnicii au amenajat numeroase tăuri în jurul satului.
De istoria Roșiei Montane și-au legat numele personalități precum protopopul greco-catolic Simion Balint, erou al Revoluției de la 1848, care a fost preot în sat, ori Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu, care au fost proprietari de mine în Roșia Montană.
Multe dintre artefactele istorice păstrate în localitate pot fi admirate în Muzeul Aurului.
Exploatarea industrială a aurului, în sistem de carieră, a început în perioada comunistă, după ce statul a confiscat minele și șteampurile localnicilor. Acest tip de exploatare a generat o poluare însemnată a zonei.
Exploatarea aurului în acest sistem a fost sistată după căderea comunismului. Compania Gabriel Resources a încercat să reia exploatarea industrială a aurului, printr-un proiect care presupunea excavarea minereului și prelucrearea lui cu cianuri. Acest proiect a fost puternic contestat, iar, în cele din urmă, statul român a reziliat contractul cu această societate.
Gabriel Resources a deschis un litigiu la Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington și cere României despăgubiri în valoare de 4,4 miliarde de dolari. În subsolul Roșiei Montane, estimează experții, se mai află 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint, plus mari cantități de alte metale cu mare valoare economică, precum wolframul.
Nu toată lumea este fericită de înscrierea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO. Primarul comunei, Eugen Furdui, crede că mineritul ar fi fost o soluție mai bună pentru comună decât turismul.
Totuși, imensa majoritate a comentatilor au salutat decizia UNESCO. Despre potențialul turistic al Roșiei Montane, puteți afla dintr-un material realizat de Via Cluj TV.
