Romanul ”Războiul lumilor”, publicat în 1898, a făcut senzaţie în rândul cititorilor vremii. El descria invazia unor fiinţe de pe Marte, care au ajuns într-o suburbie a Londrei, de unde au început distrugerea rasei umane.
Romanul este inspirat şi de descoperirile ştiinţifice ale vremii. În plus, autorul a descris fenomene şi descoperiri ulterioare publicării romanului, cum ar fi ceea ce cunoştem în prezent drept raze laser.
Romanul a făcut parte dintr-un adevărat curent literar al vremii care trata subiectul invaziilor, fie ele terestre sau extraterestre. Apariţia acestui gen literar, care poate fi văzut ca o propagandă contemporană, a reflectat sentimentul crescând de anxietate şi nesiguranţă cauzat de tensiunile dintre puterile imperiale europene, care avea ulterior să degenereze în Primul Război Mondial.
Cartea, aşa cum era atunci la modă, a ajuns să fie popularizată prin publicarea în fascicule, în presa vremii, care se terminau în suspans, pentru a-i determina pe cititori curioşi să cumpere şi următorul număr al publicaţiei.
De-a lungul timpului au existat multiple ecranizări şi adaptări ale ”Războiului lumilor” al lui H. G. Wells, însă cea mai faimoasă şi mai controversată este cea realizată de regizorul, actorul şi scenaristul George Orson Welles.
În 30 octombrie 1938, tizul autorului romanului, Welles, a lecturat la radio, în New Jersey, Statele Unite ale Americii, ”Războiul lumilor” a lui H.G. Wells.
Primele două treimi ale adaptării de 60 de minute au fost prezentate sub forma unor buletine de ştiri care relatau efectele invaziei marţiene, cu comunicate importante pentru ţară ale autorităţilor şi relatări ale unor oameni de ştiinţă.
Pentru o credibilitate mai mare, a fost chiar regizată o întrerupere a unui program muzical, pentru a fi difuzate ştirile de ultimă oră.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.