În repetate rânduri am avut prilejul să înregistrăm îmbunătăţirile aduse de prefectura poliţiei Cluj reglementării circulaţiei.
„Având în vedere grija dovedită în această direcţie de organele poliţiei, ţinem să le atragem atenţiunea asupra unei nemulţumiri ce începe să fie din ce în ce mai generală.
Ne referim la adevărata manie biciclistă, de pe urma căreia circulaţia din oraşul nostru a început să sufere.
Într-adevăr, trecătorii de pe liniştitele străzi ale Clujului sunt ameninţaţi la aproape tot pasul să fie călcaţi de biciclete, mai ales că în marea lor majoritate, aceste vehicule sunt mânate cu iuţeală excesivă de tineri fără orice răspundere.
Astfel, nu o dată am asistat la scene penibile când trecătorii paşnici au fost nevoiţi să aplice corecţiuni meritate neserioşilor ciclişti.
Alături însă de împrejurarea arătată, mania ciclistă provoacă şi alte neajunsuri. Nenumăraţi copii şi tineri biciclişti fac, prin sirenele şi trompetele lor o gălăgie infernală pe străzi, întrecând cu mult larma produsă de toate celelalte mijloace de comunicaţie la un loc.
Spunând cele de mai sus atenţiunei organelor poliţieneşti, nădăjduim că vor şti să afle modalitatea de înfrânare a maniei de pe urma căreia suferim cu toţii”. [„Naţiunea”, Anul II, nr.181, Cluj, 23 august 1928].
