Alexandru Ioan I Cuza a influenţat profund istoria românilor. El s-a născut în anul1820, la Bârlad, într-o familie boierească din Moldova. A urmat cariera militară şi a devenit colonel în armata moldovenească. Alexandru Ioan Cuza s-a alăturat Revoluţiei de la 1848.
Participarea sa la mişcarea revoluţionară i-a adus arestarea şi apoi primul exil, decis de principele Mihai Sturdza.
A reuşit să revină în ţară în timpul domniei principelui Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit ministru de Război.
Apoi, Alexandru Ioan Cuza a devenit pârcălab de Galaţi. Colonelul Alexandru Ioan Cuza a devenit unul dintre fruntaşii Partidei Naţionale şi a promovat activ Unirea Moldovei cu Valahia.
Atunci când adversarii Unirii au falsificat alegerile pentru deputaţii care urmau să decidă soarta Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a demisionat, iar gestul său a avut un larg ecou internaţional. Alegerile au fost repetate, iar unioniştii au obţinut majoritatea.
Marile Puteri au luat act de dorinţa de unire a românilor, însă au aprobat doar o unire parţială: cele două principate urmau să aibă doi domni diferiţi, două parlamente şi două guverne. Ar fi avut în comun o Comisie Centrală, care urma să armonizeze legislaţia, o Înaltă Curte de Justiţie şi Casaţie şi o armată comună.
Însă, în 1859, Alexandru Ioan Cuza a devenit candidatul unioniştilor atât în Moldova, cât şi în Valahia. A fost ales în 5 şi 24 ianuarie 1859 şi a impus o uniune personală a celor două principate, transformată într-o unire efectivă în 1862.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
