„Să fim serioşi: adică de asta ne arde nouă?
Mor bucureştenii <
E adevărat, ceea ce a intenţionat priceputul expert în circulaţie merită admiraţia unanimă. D-sa ce şi-a spus? De ce, adicătelea, n-am avea şi noi normele în materie de circulaţie publică, demne de un oraş modern, mare, impunător şi mai ales, occidental, cum au ajuns Bucureştii noştri?
Şi – scurt – a dat poruncă şofeurilor să nu mai sune deloc – absolut deloc.
De unde până mai deunăzi, teribilii noştri şofeuri îşi făceau o adevărată distracţie din clacsonarea permanentă când trebuia şi când nu trebuia – prin ucazul d-lui chestor s-a înstăpânit, peste noapte, o linişte de mormânt…care pe unii i-a şi dus la mormânt!
Şofeurii, nu au întotdeauna partea lor de vină cea mai însemnată!
Vina cade, adesea, în sarcina pietonilor.
Pentru că prea-occidentalul nostru chestor – toate le-a prevăzut, afară de un mic, de un neînsemnat amănunt: psihologia pietonilor bucureşteni. Asupra acestora nu se poate opera ca asupra unor obiecte inanimate. Pietonii bucureşteni se învaţă cu toate – deci şi cu circulaţia, dar evolutiv. Astfel, ei consimt şi la măsuri tari, urgente, rapide – dar, până să le asimileze perfect, dau ortu popii.
Prea multe accidente – nu vi se pare domnule chestor?
Bucureşteanul – vrem să credem – nu arde de dorul occidentalismului, cu orice preţ – chiar cu preţul unei ultime călătorii la Belu.
Atunci: ce-i de făcut?
E de făcut o reformă: reforma reformărei domnului chestor. Sau, mai limpede, obicinuirea treptată a pietonului cu normele de circulaţie civilizată.
Altfel, până s-o aplica întocmai programul Serviciului de circulaţie al Capitalei – domnul chestor va constata că nu mai are pe spatele cui să-l experimenteze!
<
