Maximilien de Robespierre s-a născut într-o familie înstărită din Arras. Însă, după moartea mamei sale, starea materială a familiei de Roberspierre s-a degradat rapid. Maximilien de Robespierre a reuşit să urmeze studii de Drept la Paris doar graţie generozităţii episcopului din regiunea sa natală, care a continuat să îl protejeze şi după ce a primit diploma de jurist.
Tânărul absolvent de drept a fost numit mai întâi judecător, apoi a devenit avocat. Treptat, Maximilien de Robespierre a devenit una dintre cele mai cunoscute personalităţi din regiunea sa natală. Ca urmare, atunci când Regele Ludovic al XVI-lea a convocat Stările Generale, Maximilien de Robespierre a fost ales deputat de Artois în Starea a Treia. Apoi, a devenit membru al Adunării Naţionale.
În plan politic, Maximilien de Robespierre a devenit unul dintre liderii Clubului Iacobin, una dintre facţiunile radicale din Parlamentul francez. Iacobinii au devenit, treptat, tot mai radicali. Maximilien de Robespierre a provocat numeroase dispute între revoluţionari, inclusiv ruptura cu girondinii, care au fost scoşi din Guvern.
În 27 iulie 1793, Maximilien de Robespierre a preluat conducerea Comitetului Salvării Publice şi a instaurat una dintre cele mai negre perioade din istoria Franţei. În timpul regimului de teroare revoluţionară, mii de francezi au fost ghilotinaţi. Printre cei care au fost decapitaţi astfel s-au numărat foarte mulţi dintre liderii revoluţionari francezi.
Regimul de teroare revoluţionară l-a lăsat pe Maximilien de Robespierre fără prea mulţi prieteni. De aceea, în 27 iulie 1794, el a fost arestat, iar o zi mai târziu a fost, la rândul său, decapitat. În urma sa a rămas imaginea unui lider controversat: unii îl consideră drept idealist, iar alţii drept un fanatic sângeros.
