Imnul naţional al Franţei de azi a fost compus în 25 aprilie 1792, la Strasbourg, de către Rouget de Lisle. Acesta a fost ofiţer, poet şi dramaturg. Rouget de Lisle a compus mai multe cântece patriotice, însă a rămas în istorie pentru marşul care s-a numit Cântecul de război al armatei de pe Rin, compus în aceeaşi zi în care Austria a declarat război Franţei revoluţionare. Marşul s-a răspândit rapid printre soldaţii francezi care plecau în război. În Paris, el a fost intonat în 30 iulie 1792 de către regimentele din Marsilia, venite să apere capitala Franţei. De atunci, cântecul revoluţionar a rămas în istorie sub denumirea de La Marseillaise. Din 14 iulie 1795, acest cântec a devenit oficial imnul naţional al Franţei.
Istoria cântecului a fost una complicată. La Marseillaise a fost interzisă în timpul Primului Imperiu şi al Restauraţiei. A redevenit însă imn naţional după Revoluţia din iulie 1830, care a înlocuit dinastia de Bourbon cu cea de Orléans. În timpul Celui de-al Doilea Imperiu Francez, La Marseillaise şi-a pierdut din nou statutul de imn naţional, pe care l-a recăpătat după proclamarea Celei de-a Treia Republici. De atunci, cântecul a rămas imn naţional, iar în perioada ocupaţiei germane din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, La Marseillaise a devenit un adevărat simbol al libertăţii şi al speranţei, apoi, din 1944, al triumfului.
Destinul autorului imnului a fost la fel de zbuciumat ca şi cel al cântecului. Rouget de Lisle a susţinut Revoluţia franceză, însă s-a opus radicalizării sale şi instaurării unui regim de teroare revoluţionară. În iunie 1792, Rouget de Lisle a fost destituit din funcţia de căpitan al armatei revoluţionare pentru că s-a opus arestării Regelui Ludovic al XVI-lea, care domnise în ultimii ani ca monarh constituţional. A fost reprimit în armată în 1795, însă a demisionat un an mai târziu. Rouget de Lisle a fost ostil instaurării Imperiului şi i-a trimis lui Napoleon Bonaparte o scrisoare în care îl avertiza că se va prăbuşi şi că va trage şi Franţa în prăpastie alături de el.
Sentimentele monarhiste ale lui Rouget de Lisle s-au manifestat şi în timpul Restauraţiei, când a compus un imn regal: Vive le Roi!, Trăiască Regele!
