Armenii din Imperiul Otoman s-au confruntat cu numeroase persecuţii de-a lungul istoriei. Cele mai sângeroase masacre au fost comise la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Însă niciunul nu a fost la fel de cumplit ca genocidul care a început în anul 1915. Două treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul Imperiului Otoman au pierit ca urmare a deportărilor, foametei şi crimelor comise împotriva acestei populaţii.
În anul 1915, Imperiul Otoman se afla în război cu Imperiul Rus. Iniţial, guvernul Junilor Turci le-a cerut liderilor armeni să declanşeze o revoltă armată împotriva ruşilor, însă armenii au refuzat. Drept urmare, armenii creştini au fost consideraţi trădători de către turcii musulmani. Soldaţii şi jandarmii de origine armenească din Imperiul Otoman au fost dezarmaţi, apoi, în 24 şi 25 aprilie, liderii armenilor din Turcia au fost arestaţi, torturaţi şi ucişi. În regiunea Van, care este considerată drept leagănul istoric al poporului armean, au fost masacraţi 60.000 de armeni. Ulterior, masacrele s-au extins.
Guvernul otoman a decis să îi deporteze în deşerturile din Siria şi din Irak pe armenii consideraţi nesiguri din punct de vedere politic. Femeile, copiii şi persoanele în vârstă au fost expediate în peste 300 de convoaie spre lagărele din deşert. Bărbaţii în putere au fost ucişi pe loc.
A urmat apoi o tragedie greu de închipuit. Femeile cele mai frumoase şi copiii au fost vânduţi drept sclavi. În fiecare zi, soldaţii turci care însoţeau convoaiele de deportaţi comiteau crime şi violuri. Mulţi deportaţi armeni au murit de foame sau de sete. Din cele câteva sute de mii de persoane deportate, doar câteva mii au supravieţuit genocidului, care a fost documentat de numeroşi diplomaţi occidentali.
În 24 mai 1915, guvernele din Antantă au adoptat o declaraţie prin care afirmau că Guvernul turc este vinovat pentru crime împotriva umanităţii şi civilizaţiei. Drept răspuns, trei zile mai târziu, guvernul otoman a adoptat o lege care autoriza în mod expres deportările. Mai mult, în 15 septembrie 1915, ministrul turc de Interne, Talaal Paşa, a trimis o scrisoare autorităţilor din Alep în care afirma că guvernul otoman a decis exterminarea armenilor. A fost organizat un grup secret, numit Organizaţia Specială, care a primit misiunea de a rezolva ceea ce turcii numeau problema armenească.
