În fiecare an, tinerii se adună în cete şi încep să colinde casele în care se găsesc tinere fete şi femei. Udătorii le stropesc pe acestea cu apă sau cu parfum, în funcţie de comunităţile din care provin. De asemenea, udătorii rostesc o poezioară prin intermediul căreia compară persoana udată cu o floare. În schimb, udătorii sunt răsplătiţi cu ouă roşii, cozonaci, prăjituri şi un pahar de vin.
”Această tradiţie poate fi regăsită şi în mediul nobiliar. Am descoperit documente care o atestă la curţile nobililor calvini din Transilvania”, spune istoricul Leonard Horvath.
”Această tradiţie s-a răspândit în toată Transilvania, fără deosebire de credinţa religioasă sau de etnie. E o tradiţie frumoasă, care îi încântă şi azi pe membrii diferitelor comunităţi”, spune entologul Jozsef Papp.
Etnografii spun că acest ritual are un rol triplu: acela de purificare, în contextul Învierii Domnului, acela de trecere, pentru că udătorii şi fetele de măritat care erau stropite deveneau treptat membri maturi ai comunităţii, şi acela de rit de fertilitate, deoarece stropitul şi poezioara rostită aveau rolul de a ura celor care urmau să se căsătorească în curând să aibă copii sănătoşi şi puternici.
