Povestea Trenului Regal a început în 1926, când Regele Ferdinand a comandat Uzinelor mecanice din Milano un tren cu compartimentare specială, pentru ca Majestăţile Sale Regele Ferdinand şi Regina Maria să poată realiza vizite de stat în ţările vecine, dar şi să viziteze comunităţile de români. Însă Regele Ferdinand nu a mai apucat să se bucure de călătoriile cu acest tren, pentru că el a intrat în serviciul Casei Regale la un an după moartea lui Ferdinand.
În primii 10 ani de folosinţă a Trenului Regal, acesta i-a purtat pe Regina Maria, Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Regele Carol al II-lea. Regele Mihai, alături de Regina Elena, a călătorit mult cu Trenul Regal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu în timpul vizitelor la Hitler.
Trenul este compus din cinci vagoane: sufrageria, în care au avut loc numeroase dineuri, la care au participat şefi de stat, vagonul Regelui şi vagonul Reginei, care sunt două dormitoare, vagonul Invitaţilor şi vagonul Casei MS Regelui, adică a personalului. Trenul dispunea de o bucătărie proprie, iar încălzirea fiecărui vagon se făcea cu câte o sobă cu lemne.
După abdicare, trenul a fost folosit, o vreme, atât de Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi de Nicolae Ceauşescu. A fost lăsat, apoi, în paragină. De abia la sfârşitul anilor 1990 Trenul Regal a fost restaurat, iar o parte din lucrări au fost făcute la Uzina 16 Februarie din Cluj. Trenul Regal este folosit din nou de Familia Regală a României, din anul 2012, după o pauză de 64 de ani.
Trenul Regal a dus Familia Regală a României spre destinaţii şi ocazii fericite, dar şi spre altele, mai puţin fericite. De exemplu, trenul a adus-o pe Regina Elena în ţară în anul 1940, când s-a întors din exil. Tot Trenul Regal este cel care i-a dus pe Regele Mihai şi pe Regina-mamă Elena pe drumul exilului, în ianuarie 1948.
Trenul Regal este cel care îl va duce pe Regele Mihai, sâmbăta aceasta, pe ultimul drum spre Curtea de Argeş, unde îşi va dormi somnul de veci.
