În anul 1939, familia Anei de Bourbon-Parma a fost nevoită să se refugieze din calea naziştilor. Viitoarea Regină a României a ajuns mai întâi în Spania, apoi în Portugalia şi, în fine, în Statele Unite ale Americii. A lucrat ca vânzătoare şi a studiat până a împlinit vârsta la care se putea înrola, apoi a cerut să fie primită în Forţele Franceze Libere, conduse de generalul Charles de Gaulle. Şi tatăl, precum şi fraţii Anei, luptau împotriva nazismului. Tânăra prinţesă a servit ca infirmieră şi ca şofer de ambulanţă, în campaniile din Africa de Nord. Uneori, tânăra prinţesă îi ţinea de mână pe soldaţii care mureau în ambulanţele în care servea.
Amintiri din războiul antinazist
Modul în care s-a implicat Ana de Bourbon-Parma în războiul contra nazismului este descris pe larg în cartea ”Ana a României. Un război, un exil, o viaţă”, scrisă de Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României.
Iată câteva fragmente din amintirile Reginei despre acea perioadă tulbure din viaţa sa: ”Am traversat Atlanticul din nou, în septembrie 1943, de data aceasta într-un vapour numit Pasteur. Am ajuns mai întâi la Casablanca şi apoi la Rabat. Acolo am început studiile de infirmieră, ca şi cele de mecanic, ceea ce nu era dificil pentru mine, fiindcă învăţasem o mulţime de lucruri la New York. Ştiam să demontez şi să montez la loc o maşină. Am făcut şi cursurile denumite Nurses Aid, toate acestea având loc seara. Cazarea şi masa erau asigurate de către armată, dar bani de buzunar nu am văzut deloc în perioada aceea, nici măcar o centimă, până la prima permisie, care a fost mult mai târziu, spre sfârşitul războiului.
Eram voluntare şi duceam o viaţă de cazarmă în toată regula, o viaţă de regiment. Nu eram decât fete. Învăţam să facem marşuri, conduse de ofiţeri francezi femei. Dar nici în Maroc, nici în Algeria nu am primit misiuni. (…)
A început atunci pentru mine o perioadă pasionantă, fiindcă am mers la o şcoală înfiinţată de francezi, aproape de Alger, unde am luat parte, alături de colegele mele, la formarea personalului de pe ambulanţe, ajutoare de infirmiere şi şoferiţe. (…) Am continuat viaţa militară până la sfârşitul războiului, adică am continuat să ajut infirmierele şi să conduc ambulanţele. La drept vorbind, eram mai fericită să fiu şofer, nu am fost niciodată o infirmieră prea bună”, îşi amintea Regina Ana a României.
Regina care şi-a văzut ţara după 40 de ani
La încheierea războiului, în anul 1947, l-a cunoscut pe Regele Mihai I, la Londra, în cadrul evenimentelor prilejuite de nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Regele Mihai I a fost obligat în scurtă vreme să semneze un act ilegal şi ilegitim de abdicare. Ana de Bourbon-Parma i-a rămas alături. Cel mai sărac Rege din exil s-a căsătorit cu principesa-soldat în iunie 1948, la Atena, iar Ana a devenit Regină a României. Nu a putut să îşi viziteze ţara decât după căderea comunismului, după decenii de exil, în timpul cărora a luptat împotriva ciumei roşii cu aceeaşi hotărâre cu care luptase şi împotriva nazismului.
Citiţi mai mult AICI
