Bisericile pictate din Moldova reprezintă o sinteză unică între arhitectura bizantină, cea gotică și elementele arhitecturii tradiționale moldovenești. Sinteza culturală este rezultatul statutului de frontieră a Moldovei în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Acest stat românesc era locul unde civilizația bizantină, născută sub soarele cald care mângâie apele Mării de Marmara își întinde ultimele sale prelungiri nordice. Și, totodată, Moldova era frontiera de est a influențelor catolice originare din Roma, filtrate de civilizația regatelor polonez și maghiar.Aceste influențe au fost suprapuse unui fond autohton plin de vigoare. Stilul moldovenesc și-a cristalizat expresia sa arhitecturală în timpul voievodului Ștefan cel Mare, iar în timpul voievodului Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, a fost definitivată expresia picturală a acestui stil unic. Petru Rareș a cheltuit o adevărată avere pentru a picta în interior și în exterior bisericile. În total, în Moldova, există 17 biserici pictate și în exterior, iar opt dintre acestea au fost incluse în patrimoniul UNESCO. Din punct de vedere al arhitecturii, bisericile moldovenești sunt construite după un plan trilobat sau triconc, ce amintește de o cruce grecească. Acest plan simboliza credința ctitorilor în Isus Cristos. Construcția acestor biserici este una tipic gotică. În anumite cazuri, zidurile sunt sprijinite de contraforturi. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt, în general, în formă de arc frânt. Există și, la anumite biserici, turle zvelte. Acoperișurile, realizate inițial în toate cazurile din șiță de lemn, precum și unele decorațiuni, precum ocnițele de sub firidă, arată influențele arhitecturii tradiționale românești. În anumite cazuri, mai ales în bisericile ridicate de Petru Rareș sau de succesorii săi, apar și unele elemente renascentiste, precum ferestrele pătrate din turle sau din pridvor.
O pictură remarcabilă
Dincolo de această sinteză arhitecturală, există un element care a transformat bisericile moldovenești în capodopere. Este vorba de picturile murale, realizate după tehnica frescă, pe perete umed. Cel care a creat școala moldovenească de pictură a fost un grec, Gheorghe din Tricala, care își doarme somnul de veci în Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava. Acest grec, fugit din vechea capitală bizantină din Constantinopole, a reușit să aducă în inima Europei Centrale, în Moldova, străvechile canoane bizantine, pe care le-a îmbogățit cu influențele renascentiste. De aceea, sfinții moldoveni au pierdut o parte din măreția hieratismului bizantin ca să primească un plus de viață. Gheorghe din Tricala și elevul său preferat, Toma din Suceava, au adăugat și elemente populare. Arhanghelii care vestesc Judecata de Apoi cu tulnice în loc de trâmbițe, așa cum sunt cei de la Voroneț, arată cât de mare a fost influența fondului cultural autohton asupra sintezei civilizațiilor realizată în Moldova medievală. Pictura bisericilor moldovenești nu a avut doar rol liturgic, ci și rol catehetic, pentru oamenii care nu știau să citească. Astfel, pictorii moldoveni au descoperit adevărul uneia dintre cele mai cunoscute axiome jurnalistice: o imagine bună valorează cât o mie de cuvinte.
