Voronețul – Capela Sixtină a Estului

Una dintre mănăstirile din Moldova este atât de frumoasă încât a fost comparată de specialiștii în istoria artei cu Capela Sixtină. Este vorba de mănăstirea Voroneț, ridicată de voievodul Ștefan cel Mare, sfânt al Bisericii Ortodoxe, la rugămintea unui alt sfânt ortodox, Daniil Sihastrul, sfătuitorul domnitorului, potrivit UNESCOinRomania.ro.Inima Voronețului este reprezentată de o biserică de dimensiuni relativ modeste, cu hramul Sfântului Gheorghe, care a fost ridicată în anul 1488, în doar trei luni și trei săptămâni, un adevărat record pentru acea vreme. Voronețul a fost mănăstire de călugări în perioada 1488 – 1785, când așezământul monahal a fost desființat, iar biserica a fost preluată de parohia locală. În anul 1991, viața monahală a fost reluată, sub forma unei mănăstiri de călugărițe.

Arhitectura, dominată de frumusețea picturii

Biserica Voroneț a fost construită după un plan bizantin trilobat, cu o boltă moldovenească peste naos și cu elemente gotice. Interiorul bisericii este iluminat de ferestre gotice. În anul 1547, mitropolitul Moldovei, Grigore Roșca, a adăugat bisericii un pridvor închis, iluminat de ferestre dreptunghiulare, care marchează influențele Renașterii. Peretele dinspre vest este plin, fără nici o deschidere, pentru a servi drept suport unei picturi de o frumusețe uimitoare. În interior, pictura a fost realizată pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar pictura exterioară a fost realizată pe vremea domnitorului Petru Rareș, fiului cittorului bisericii. Această pictură este cu totul extraordinară, pentru că ea îmbină elemente bizantine, renascentiste și influențe populare. Exemplul cel mai bun este reprezentat de cea mai faimoasă pictură de la Voroneț, Judecata de Apoi, o compoziție tulburătoare prin perfecțiunea ei. Arhanghelii care vestesc Judecata de Apoi nu suflă în trâmbițe, ci în buciume, instrumente din lemn utilizate și azi de unii dintre locuitorii satelor Bucovinei. Un element cu totul aparte este reprezentat de albastrul de Voroneț. Este o culoare celebră, al cărei secret încă nu a fost descoperit. Cercetătorii științifici arată că această culoare a fost obținută prin amestecul prafului de azurit, un mineral de culoare albastră, cu o substanță organică neidentificată. Azuritul nu se găsește pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că Petru Rareș a importat acest mineral, iar pictarea bisericii a costat o avere. Pictorii au utilizat metoda al fresco, adică au pictat pe un perete umezit. În fiecare zi, ei delimitau o suprafață pentru a fi pictată și întotdeauna începeau să picteze de sus în jos. Suprafața pictată într-o zi reprezenta, de obicei, o scenă biblică. Acestea erau delimitate de celelalte picturi prin chenare cu motive florale.

Related posts

Leave a Comment