Istoria Bisericii Sfântul Gheorghe a mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava începe în anul 1514, când voievodul Moldovei, Bogdan al III-lea, a decis să construiască o nouă catedrală mitropolitană, după cea veche fusese distrusă de o invazie poloneză. Bogdan al III-lea a început construirea bisericii, care, însă, a fost finalizată abia în 1522, de către fiul acestuia, Ștefăniță Vodă. În perioada 1532 – 1534, biserica a fost pictată în interior și în exterior din ordinul voievodului Petru Rareș.În anul 1579, mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat un pridvoraș. În perioada 1522 – 1677, această biserică a fost catedrala mitropolitană a Moldovei. Chiar dacă în anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași, până în 1677, reședința mitropolitană a rămas la Suceava. După 1775, când Suceava, cu toată Bucovina, au fost ocupate de Imperiul Austriac, mănăstirea a rămas dependentă de Mitropolia Moldovei de la Iași, ceea ce a dus la un conflict canonic cu Mitropolia Bucovinei, din cadrul statului austriac. Biserica și-a consolidat reputația de centru spiritual al Moldovei după aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou, care, în 1686, au fost confiscate de Regele Jan Sobieski al Poloniei, dar care au fost readuse în biserică după 97 de ani. Mănăstirea a fost și un important centru cultural. Acolo a funcționat o școală clericală, care a devenit apoi Institut Teologic, școli de caligrafie și de gravură în metal și lemn, dar și școli care pregăteau dascăli de limbile română, greacă și slavonă. Interiorul bisericii a fost sensibil modificat în 1796, când au fost demolate zidurile dintre naos, camera mortuară și pronaos, pentru lărgirea naosului.
O arhitectură complexă
Biserica este ridicată după un plan în formă de cruce grecească. Zidurile sunt sprijinite de nouă contraforturi. În partea superioadă, sub cornișă, există ocnițe. Zidul de vest are un rând de ocnițe, iar celelalte câte două rânduri, egale ca dimensiuni. Pe fețele absidelor există firide alungite. Deasupra naosului se află o turlă octogonală, luminată de patru ferestre, dispuse în direcția punctelor cardinale, care este sprijinită de două baze stelate, suprapuse. Inițial, bisericaa fost acoperită cu plumb, însă metalul a fost furat în timpul invaziilor cu care s-a confruntat Moldova, apoi a fost acoperită cu lemn, iar în perioada 1904 – 1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a decis să refacă acoperișul din țiglă smălțuită. Pictura bisericii conține motive tipic bizantine, de la Isus Pantocrator pictat de bolta naosului până la Patimile Mântuitorului și sfinții militari. Zidul de incintă a fost demolat, apoi a fost reconstruit la dimensiuni reduse. În incinta mănăstirii se află mai multe construcții, dintre care cea mai remarcabilă este turnul clopotniță, construit de domnitorul Petru Șchiopul în 1589, care, în 1910, a primit încă un etaj și o turlă.
