De dr. Eduard Boboc, istoric
Reprezentând un exerciţiu de o importanţă majoră atât pentru politicieni, cât şi pentru şi electorat, actualul scrutin parlamentar din Republica Moldova are o pronunţată semnificaţie geopolitică: în timp ce oficialităţile ţării promovează apropierea de UE, opoziţia (situată în stânga eşichierului politic) optează pentru aderarea statului la Uniunea vamală “Rusia-Belarus-Kazahstan”.În conjunctura actuală (după ce reformele de succes ale Guvernelor Filat şi Leancă apropiaseră clipa semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, îmbunătăţind infrastructura, liberalizând regimul de vize în UE, totodată aducând un aport considerabil la eradicarea corupţiei şi promovarea valorilor democratice), alegerile din Republica Moldova sunt cruciale pentru confirmarea parcursului european al țării, iar cea mai bună opţiune pentru viitorul românilor moldoveni îl constituie PLDM (susţinut inclusiv de către Cancelarul german, Angela Merkel).
În contextul conflictului armat din Ucraina, scrutinul din 30.11.2014 are o miză extrem de importantă şi poate fi declarat chiar cel mai decisiv din istoria Moldovei de după independență: numai integrarea europeană ar putea garanta modernizarea ţării şi pacea în regiune, asigurându-i întregii populaţii a Republicii (inclusiv minorităţilor naţionale) respectarea valorilor democratice, prosperitatea, solidaritatea şi accesul liber la justiţie.
Deoarece, practic, alegătorii vor opta între Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană, disensiunile considerabile dintre aceste două tabere ar putea genera în ţară o instabilitate politico-socială de proporţii.
Reacţia Kremlinului la ratificarea Acordului de Asociere cu UE (embargoul asupra unor produse moldoveneşti şi restricţiile împotriva celor circa 700 mii de muncitori imigranţi moldoveni) ar putea genera riscul îndepărtării de la putere a Executivului proeuropean fragil, iar instaurarea unui guvern prorus va “îngheţa” treptat integrarea europeană a ţării, reorientând-o către Moscova (şi unele sondaje recente chiar indică eventualitatea revenirii la putere a coaliţiei de stânga).
În acest caz, parlamentarele riscă să aibă consecinţe nefaste asupra întregii populaţii: pe lângă riscul alegerii unui Legislativ fragmentat, există pericolul constituirii întârziate a Guvernului şi ameninţarea producerii unor tulburării sociale datorită emulaţiei electorale.
Cei 3.226.446 cetăţeni moldoveni cu drept de vot ar trebui să se prezinte la urne şi pentru a evita repetarea „scenariului ucrainean” din iarna anului 2010. Să nu uităm: victoria lui V. Ianukovici, în mare parte, se datorase ignorării celui de-al doilea tur de scrutin de către cca 31% dintre alegători, majoritatea decepţionaţi de modalitatea gestionării situaţiei din ţară de către “coaliţia portocalie” pe parcursul celor 5 ani de guvernare. Numeroase proteste în decursul celor peste 3 ani, 105 jertfe ale Maidanului, anexarea Crimeii, războiul din estul Ucrainei – cunoaştem cu toţii consecinţele acestei crize pe care autorităţile de la Kiev nu reuşesc s-o depăşească până în prezent.
Alegătorii moldavi trebuie să conştientizeze şi să-şi asume această responsabilitate istorică, înregistrând o participare masivă la scrutin, optând pentru destinul european al Republicii şi excluzând de pe eşichierul politic forţele antieuropene şi antipopuliste.
