Românii au decis că mai avem nevoie de Traian Băsescu în calitate de preşedinte al ţării. La scrutinul prezidenţial din 2009 românii au predat o lecţie practică clasei politice şi lecţia a avut un singur nume: Traian Băsescu. În ciuda ulterioarelor contestaţii venită din partea adversarilor politici, un lucru este cert: avem un preşedinte ales de popor.Victoria lui Traian Băsescu este una redutabilă şi unică în felul ei. Unii au considerat că Băsescu a avut „şansă” şi a fost invocat până şi Sf.Nicolae, protectorul marinarilor, zi în care s-au petrecut alegerile.
Preşedintele „antisistem”
Victoria lui Traian Băsescu, politicianul care a condamnat public ororile comunismului, după 20 ani de la ieşirea societăţii româneşti din comunism, în contextul în care majoritatea partidelor s-au raliat sub stindardul „social-democraţiei”, a arătat că românii nu mai pot fi manipulaţi până la capăt. Pentru că fiecare am fost dotaţi de natura dumnezeiască de liberul arbitru care discerne: ce este adevăr şi ce este minciună, ce este probă şi ce este făcătură. A fost o victorie a societăţii batjocorite de şmecherii din politică şi presă, care s-a împotrivit să mai fie traumatizată în continuare. În acelaşi sens se înscrie eşecul „partopoliticii” (puterii partidelor) de acaparare a spaţiului public şi totodată un succes pe care l-a repurtat acel concept de „democraţie directă”, exploatat de preşedintele jucător. Discursul preşedintelui Băsescu adresat direct românilor şi edificarea unei „alianţe cu poporul” a primat în comparaţie cu slogane de „unitate”, de „respect”, de „bun simţ”, dar care erau călcate pur şi simplu în picioare de cei care se afişau cu acestea.
Votul românilor a însemnat o palmă dată clasei politice, scârbiţi de maltrapazlâcurile şi soluţile iluzorice, conjuncturale şi oportuniste. Mass-media politrucilor trebuie să însuşească că au pierdut bătălia şi trebuie să aibă o mai mare responsabilitate faţă de agenda şi meniul cetăţeanului român. Frica de moguli, manipularea grosolană realizată de instituţiile acestora, frica de generaţia care exprimă o punte spre trecutul comunist au reprezentat principalele trăiri şi emoţii care au determinat ca balanţa să încline spre Băsescu.
Şi trebuie să recunoaştem că astăzi a contat generaţia post-decembristă, iar Timişoara a transferat efectul proclamaţiei revoluţiei anticomuniste în una antipesedistă.Transilvănenii şi basarabenii au votat pentru Traian Băsescu ca şi cum ar fi bătut acelaşi clopot al reîntregirii din anul 1918.
Votul a arătat că există o predispoziţie faţă de un preşedinte activ şi apropiat imaginar de fiecare român.
„Monstruoasa” coaliţie politică, după cum au desemnat-o unii comentatori, şi-a propus un război total la adresa preşedintelui, inclusiv prin utilizarea unor mijloace neortodoxe. Întregul arsenal mediatico-politic direcţionat contra lui Băsescu, în care a prevalat teza „scopul scuză mijloacele”, nu s-a realizat. Ostilităţile declanşate pe toate fronturile ale opoziţiei „conjuncturale” nu au dat rezultatele scontate. La televiziunile „mogulilor” a fost impus un embargou la adresa lui Traian Băsescu, el fiind izolat şi pe scena politică şi mediatică. De fapt, scrutinul a constituit o probă de foc pentru politicienii oportunişti care s-au înghesuit la ciolanul şi caşcavalul promis. Nu a fost să fie aşa. Confruntarea televizată dintre Băsescu şi Geoană a pus şi ea punctul pe „i”, în care primul a fost net superior la capitolul bună gestionare a temelor strigente din societate. Geoană care promitea că dă lapte şi miere, bani la toată lumea(moguli, pensionari, tineri), parcă am fi descoperit un nou Moş Crăciun într-o nouă piesă prost regizată de alţii. Mai mult ca atât aspirantul social-democratul la preşedinţia României a fost asociat cu imaginea generaţiei criptocomuniste a lui Iliescu, mai ales că era tras de mânecă de preşedintele de onoare ale PSD-ului. Şi nu numai de acesta…Estimativ 12 ore am avut un „preşedinte în suspans”, alţii s-au autoproclamat, doar că a doua zi în virtutea contestatarilor lucrurile au intrat în normalitate şi am depăşit starea preşedintelui imaginar şi că „schimbarea” poate fi realizată printr-o „continuitate” a lui Băsescu.
Aşa că modelul preşedintelui jucător şi implicat în treburile publice a primat în mentalul colectiv românesc, cât şi lupta cu „sistemul ticăloşit” asumată de Băsescu.
Cine a decis soarta ţării?
Diaspora românească a hotărât soarta României. Culmea acestui scrutin a constat în faptul că un „diplomat” de profesie a pierdut chiar în propria casă, adică în relaţiile cu comunităţile româneşti.
Preşedintele Traian Băsescu a obţinut 115.831 de voturi valabil exprimate în secţiile din străinătate, în timp ce Mircea Geoană a obţinut 31.045 voturi, a anunţat, luni, Biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate.În afara ţării s-au prezentat la vot 147.754 de cetăţeni români.
Unii consideră că ar fi fost un vot la limită obţinut de Băsescu, adică irelevant şi acest vot totuşi este unul moral, unul de cotitură mentalitară în societatea românească, de speranţă pentru o integrare perfectă în comunitatea europeană. Iată de ce Europa a dat un semnal, în contextul în care pe faţa lui Mircea Geoană s-a citit o „tăcere” în relaţia cu Rusia.
Traian Băsescu a spulberat dintr-o lovitură întregul sistem ticăloşit, i-a adminestat un pumn în plex acestuia. Pentru că sistemul ticăloşit nu este unul imaginar, ci însăşi clasa politică, oligarhia perversă şi societatea informaţională şi mediatică arondată la conceprul dezinformărilor şi manipulărilor. Sistem ticăloşit s-a regăsit în întregime prin nume de politicieni cu răsunet, reîntregiţi în aceeaşi „ciorbă” politică: Geoană, Hrebenciug, Antonescu, Orban, Nicolai, Vadim, Hunor, Bello, Becali, Vanghelie, Patriciu, Vântu, Voiculescu şi alţii. „Un fleac, i-am ciuruit”, a constituit replica preşedintelui contra „sistemului”odios.
În loc de concluzii
Recunosc public că am votat cu Traian Băsescu, iar unii prieteni, votanţi ai candidatului Geoană, după aflarea exit-polussurile, m-au telefonat manifestându-şi bucuria, spunându-mi că am pierdut. Le-am spus să mai aştepte până dimineaţă, că vor avea o mare dezamăgire. Şi intuiţia mea nici de această dată nu m-a dezamăgit.
Cred că am votat corect şi nu regret acest „pariu” făcut pentru preşedinţie, pe care alţii mi-au transmis că ar fi unul perdant. Consider că social-democraţii şi liberalii urmează să-şi restructureze structura şi modul de abordare al politicii româneşti.
Teatrul electoral s-a sfârşit, deci să ne răsuflecăm toţi românii mâinile că avem multe de realizat. Modernizarea statului român şi reformarea clasei politice sunt principalele teme ce ar reuşi să cuprindă în viitor societatea românească.
