De Virgil Lazăr, jurnalist
La începutul secolului al XVI-lea, pătrunderea ideologiei umanismului în Transilvania a stimulat şi răspândirea mijloacelor de tipărit, Sibiul deţinând un loc prioritar în acest domeniu, graţie şi îmbrăţişării pe scară largă a locuitorilor lui a meşteşugurilor extrem de diversificate care, la rândul lor, condiţionau o dezvoltare impetuoasă a comerţului.Astfel că, în anul 1528, se înființează la Sibiu prima tipografie de către Lucas Trapoldner, ajutat de medicul Theoboldus Gryphim, licenţiat şi în arta tipografică. Aşa încât, iată că prima carte, ”Gramatica latină” de Thomas Gemmarius, apare în 1528.
Iar în 1544 apare, la aceaşi tipografie, şi o carte în limba română: ”Calendarul luteran”, semnat de Filip Moldovan. Ca apoi, în 1546, să fie tipărit ,,Evangheliarul slavon-român”, prima lucrare bilingvă destinată românilor… Cu comezi considerabile pentru acele timpuri, sibienii au înfiinţat 12 ateliere tipografice, între care, unele, precum cele ale lui Barth, Closius şi Martin Hofmaistre, erau vestite în epocă prin arta lor, ceea ce dus şi la tipărirea primelor calendare (1612), iar în 1788 s-a inaugurat la Sibiu prima librărie primită cu interes de locuitorii saşi, români şi maghiari. În acest context stimulator, a fost tipărită şi lansată şi prima revistă culturală în limba germană, revistă destinată teatrului, ea fiind intitulată ”Theatral Wochenblatt”. A urmat şi apariţia primului Ghid al oraşului (1790), el fiind legat de numele lui Bielz care a inaugurat primul atelier de litere transmisibile. Şi se cuvine să mai spunem că în tipografia lui Samuel Fikltsch apare şi ”Gramatica românească” a lui Ion Heliade Rădulescu.
Într-un oraş atât de dinamic în dezvoltarea sa au apărut şi iezuiţii care au înfiinţat un gimnaziu, printre primii săi elevi numărându-se şi Gheorghe Lazăr…
