Mă numesc Ioan Ciorca. Candidez pe listele PRM, pentru un loc în Camera Deputaţilor, din Parlamentul României. Sunt licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Am absolvit modulul pedagogic post-universitar şi am um masterat obţinut la Facultatea de Știinţe Politice a aceleiaşi universităţi, în „Politica afacerilor publice europene”.
Deţin trei brevete de invenţie şi două medalii – una de argint şi alta de aur – obţinute la saloanele de inventică organizate la Cluj. Cu toate acestea, activitatea care îmi asigură mijloacele de subzistenţă este cea de mecanic-auto. Sunt convins că vi se pare ciudată această scurtă notă biografică, dar – din păcate – în România „formată şi reformată” după 1989, nu mai există o scară de valori, iar anormalitatea a luat locul normalităţii.
Am decis să mă implic în viaţa politică, pentru că aşa nu se mai poate! Dacă vom continua la fel ca şi până acum, riscăm să dispărem ca naţiune şi să ne transformăm într-o populaţie a Europei care locuieşte într-o colonie! Putem stopa declinul! Trebuie doar să vrem. „De ce uitați că-n voi e și număr și putere?” Acum, aveţi această posibilitate!
Suntem niște umili plătitori de taxe şi impozite. În ochii politicienilor pe care i-am legitimat prin alegerea noastră, reprezentăm doar un număr în campania electorală. Ne mint din patru în patru ani, uitând că soluţionarea problemelor lor trece prin prisma rezolvării problemelor noastre, ale celor care le-am oferit încrederea, legitimându-i să ne reprezinte în Parlamentul României.
Nu am bani! Când iau salariul, îmi plătesc obligaţiile faţă de stat – adică dreptul de a trăi în ţară – iar puţinul care îmi rămâne îl drămuiesc pentru a putea supravieţui. Ştiu ce înseamnă sărăcia, ştiu ce înseamnă umilinţa, ştiu ce ănseamnă deznădejdea! Muncesc în mediu real şi simt, în fiecare zi, pe propria-mi piele, „binefacerile” politicilor celor care ne conduc, iar din 2007 am avut parte şi de „binele” oferit de Uniunea Europeană, încât astăzi văd că industria ne este la pământ, agricultura în aer, iar noi am ajuns „argaţi în ograda noastră”.
Prin 1930, Constantin Tănase ilustra prin câteva versuri situaţia socio-politică a vremii:
„Grea e viaţa, măi bădie / Pretutindeni săracie /
Birurile se ţin scai / Ai-n-ai…dai! /
Biet rumânul, ca un câine / Fuge, fuge după pâine /
Vai de mama lui de trai / Ai-n-ai…dai!”
Nu vi se pare că aceste versuri se potrivesc și acum? Dar toate acestea pot să înceteze! Suntem asemeni celorlalţi cetăţeni europeni! Avem nu doar obligaţii ci şi drepturi! Trebuie numai să ne ridicăm privirea din ţărână şi să punem bazele unui nou început, potrivit aspiraţiilor noastre! Nimeni nu ne va ajuta, de dragul nostru. Dacă vrem să schimbăm această stare de fapt, trebuie să ne ajutăm singuri! Ştim să facem distincţie între bine şi rău. Trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt! O politică economică se poate susţine numai prin producţia de mărfuri. Din păcate, industria noastră a fost distrusă sistematic, singura ei vină fiind aceea de a fi competitivă. Agricultura a fost redusă la o dimensiune rudimentară, de subzistenţă.
De mai bine de 20 de ani ni s-a inoculat ideea că „statul este cel mai prost manager”. Această sintagmă se referă doar la statul român! Celorlalte state nu li se aplică aceeaşi etichetă. Statele francez, german, austriac sau chiar elen se dovedesc a fi „buni manageri” în administrarea comunicaţiilor, sistemului bancar şi a resurselor naturale ale României!
Aşa, nu se mai poate! Este nevoie de un Stat social puternic, menit a lucra în folosul cetăţeanului şi pentru interesul Naţional. Numai în acest fel, viaţa noastră – a celor mulţi şi neştiuţi – poate să apuce pe o pantă ascendentă, pentru că viaţa se trăieşte la timpul prezent! Dar pentru a determina statul să lucreze în folosul nostru, este necesar ca aceia cărora le conferim legitimitate să ne reprezinte interesele!
Vă cer sprijinul, pentru a aduce în atenţie politicienilor nu doar problemele cu care ne confruntăm, ci şi soluţiile menite a le rezolva. Vă cer sprijinul, pentru a reaşeza viaţa noastră în matca firescului şi a normalităţii.
