Ce ne trebuie de la Moldova? Este timpul ca să formulăm clar un răspuns la această întrebare.Politica noastră în spaţiul CSI este destul de confuză. Noi demonstrăm două comportamente de extremă- de la o totală indiferenţă la un dezacord acutizat. Dar ce, propriu zis, vrem noide la ei?
Poziţia georgafică explică mult istoria şi destinul regiunii. Teritoriul Moldovei actuale se află la sud-vestul câmpiei Est-Europene şi ocupă o mare parte din spaţiul dintre Nistru şi Prut. Din punct de vedere geopolitic, aceasta este o zonă limitrofă de pădure la nord-vest, de câmpie şi a arealului pontic al sud. Pe teritoriul Moldovei se întrepătrund energiile sedentare şi nomade, ale cărei dialectică stă la baza structurii statalităţii geopolitice ruseşti, unde pădurea cu un succes de provizoriat concurează cu şesul, obţinânând în final unitatea în sinteza eurasiatică.
De la bun început această zonă a fost populată de diverse etnii, inclusiv de condamnaţii sedentari şi de tivertsy. Ei au fost o parte a lumii slavilor de est, care a constituit baza statalităţii vechi ruseşti. În acelaşi timp pe aceste meleaguri au locuit succesorii triburilor tracice-dacii, geţii, care au încăput sub puterea romanilor, de la care au preluat limba şi cultura(astăzi românii sunt desemnaţi ai recepta ca o parte a etnii latinizate). Identitatea dar a moldovenilor şi românilor— o etnie unitară, care a ajuns la o întrepătrndere istorică în diferite unităţi statale.
Cândva teritoriul Moldovei intra în zona de control al Rusiei Kievene şi aceste pământuri au constituit un obiect de asiduă atenţie a cneazatului de Moscova imediat după ce s-a eliberat de asuprirea tătaro-mongolă. Fără exccepţie, toţi ţarii ruşi, începând cu Ivan al III, au tins să restanilească moştenirea slavo-rusă primordială. Dar noi nu am reuşit să restabilim acolo controlul abia până în secolul XIX. Destinul Moldovei pravoslavnice s-a decis în războiaele sângeroase cu Imperiul Osman, iar independenţa ei a constituit una din pretenţiile cele mai importante politice a Imeriului Rus.
Teritoriul dintre Nistru şi Prut a fost necesar Rusiei în ideea asigurării intereselor sale în regiunea Pontică şi la frontierele Europei de Sud. Identitatea pravoslavnică a moldovenilor s-a exprimat ca unul dintre cei mai importanţi factori: nu era vorba de o colonizare, ci de o edificare a unei zone geopolitice strategice comune slavo-ortodoxe, în care ar fi fost inclusă alături de alte popoare ortodoxe(pravoslavnice)- de bulgari, sârbi, macedonieni-şi populaţia ortodoxă(pravoslavă) a Valahiei, adică românii.
Aşadar, nouă ruşilor, istoric, de la Moldova ne trebuia următoarele. Prima, independenţa de la formaţiunile politico-strategice concurenţiale de la Sud( în primul rând de la Imperiul Osman) şi la vest(de la Austro-Ungaria). Secundo, păstrarea şi consolidarea identităţii pravoslave ca un acont al raporturilor de prietenie şi alianţă avute cu Rusia. În acelaşi timp Rusia nu a fost deloc împotriva integrării Moldovei, Valahiei şi Bucovinei într-o unitate politică comună, iar guvernatorul Moldovei Pavel Dmitrievici Kiselev la începutul secolului XIX a făcut destule pentru formarea României Mari.
Astăzi, în esenţă, nimic nu s-a modificat. Moldova în continuare îi este necesară Rusiei ca să fie independentă de formaţiunile strategice externe. Rusiei îi este necesară o Moldovă care nu ar adera la NATO, ce şi-ar menţine cultura pravoslavă(eurasiatică) şi identitatea religioasă, ceea ce reprezintă o bază adecvată pentru stabilirea de raporturi geopolitice sigure. Dar oare nu spre acest lucru a tins de-a lungul istoriei sale poporul moldovenesc? Nu a constituit aceasta visul suprem de conservare a identităţii sale? Oare nu pentru aceasta s-au bătut cei mai destoinici fii ai poporului moldovenesc, începând din timpurile memorabile a conducătorilor daci Burebista şi Decebal, care au aruncat mănuşa dominaţiei Rome? Se înţelege, că Rusia vrea de la Moldova principial acelaşi lucru, ce vrea însăşi Moldova. Ce ar sta astăzi în calea realizării unui atare proiect? Disputa în relaţiile de unificare a Chişinăului cu Bucureştiul şi problema transnistreană. Aceşti doi factori sunt legaţi unul de altul într-un mod foarte strâns. Transnistria constituie o parte a Moldovei, care s-a împotrivit integrării preconizate a Moldovei la România şi a făcut aceasta din motive clar geopolitice. Totul se bazează pe aceea că România contemporană nu este în adevăratul sens al cuvântului un stat suveran şi nu are la momentul de azi o identitate clar pronunţată. România este membru al Uniunii Europene, o formaţiune politică, care are preşedintele ei, dar este şi membru NATO, a unui bloc militar-strategic, în care rolul principal îl joacă SUA.
Dacă era vorba despre o creare a României Mari(dar şi mai bine, a Moldovei Mari) din două state independente şi care nu ar fi intrat în nici un bloc strategic al statelor, Rusia doar ar fi salutat o astfel de unitate, întrucât ar fi obţinut un partener politic important. Dar în condiţiile actuale apropierea Chişinăului de Bucureşti constituie un punct de odihnă spre Europa şi NATO. Iar aceasta înseamnă, că asupra unei părţi al teritoriilor strategice, lupta care constituie linia stabilă a geopoliticei ruseşti de mai multe secole, se va instala un control din partea unui bloc militar-politic concurent, chiar duşmănos, ce vede absolut distinct raporturile de forţă(inclusiv cele militare) în spaţiul postsovietic.
În ultimii ani Rusia a demonstrat primele semne a faptului că a încetat să aplice tentative de suicid geopolitic şi că îşi revine, iar aceasta înseamnă că epoca schimbării fără probleme şi nepedepsirii a spaţiului rusesc s-a încheiat. De aceea Rusia este categoric contra apropierii Moldovei de România, de aderare a ei la Uniunea Europeană şi NATO, contra actualei conduceri a acesteia, contra orientării ei culturale spre comunitatea vestică şi spre valorile occidentale. De aceea Rusia ajuă şi va ajuta prin toate mijloacele accesibile Transnistria, care constituie o insuliţă autentică, a adevăratei Moldove, care aspiră spre independenţă, libertate şi spre conservarea şi renaşterea autenticităţii culturale.
Posedă oare Rusia instrumentele care să transpună în practică interesele sale geopolitice în Moldova? Da, le are, şi acestea sunt diversificate-de la cele energetice, diplomatice, politice, economice spre cele militare. Noi abia începem să ne însănătoşim, de aceea o revizie reală a potenţialului nostru încă nimeni nu l-a desfăşurat.
Dacă Chişinăul vrea să fie împreună cu Bucureştiul şi Tiraspolul într-un singur stat, noi nu ne împotrivim şi chiar sprijinim aceasta. Dar condiţiile necesare trebuie respectate-ieşirea României din NATO. După aceea toate variantele se examinează. E clar că ieşirea din NATO nu este o glumă. Dar şi Rusia nu reprezintă o glumă. Nu ştiu cum în ultima vreme s-a uitat aceasta. Nu am dori să amintim…
17.08.2010
