- Lipsa unei viziuni clare.
Conceptul ”East of West” este un soi de iţi-biţi sau ala-bala-portocala. Forţa Clujului stă în faptul că este capitala Transilvaniei. Brandul Transilvania este extrem de puternic, mai puternic decât brandul României şi, categoric, mai puternic decât brandul Clujului. Dacă noi, clujenii, am fi avut generozitatea să împărtăşim şi cu ceilalţi locuitori ai Transilvaniei această candidatură, poate că lucrurile ar fi stat altfel. În plus, nu am valorificat deloc faptul că Clujul se află foarte aproape de centrul geografic al Europei. A spune că eşti estul vestului denotă, pe lângă lipsa de logică, şi foarte mult provincialism. În planul comunicării trebuia valorificată centralitatea Clujului.
- Nu există un spaţiu pentru Filarmonică
Atunci când sediul Filarmonicii nu există decât pe hârtie, iar Centrul Cultural Transilvania este o poveste frumoasă, care există doar pe nişte hârtii peste care s-a aşternut praful, este normal să se aleagă şi praful de candidatură.
- Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei stă închis de ani întregi din cauza unui procesoman.
Atunci când lucrările de reamenajare a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei au fost blocate de ani întregi din cauza unui procesoman, nu putem decât să ne asumăm eşecul candidaturii. Actuala conducere a Muzeului trage ponoasele unui demers idiot, care s-a soldat cu plângeri neîntemeiate la DNA. Pentru pagubele imense aduse muzeului şi oraşului în anii în care muzeul a stat închis nu plăteşte nimeni…
- Muzeul Farmaciei riscă să fie evacuat.
Dacă autorităţile şi-ar fi dorit cu adevărat ca Clujul să devină Capitală Culturală Europeană, Muzeul Farmaciei ar fi fost deja salvat. El trebuie să rămână în vechea farmacie ”La Sfântul Gheorghe”, deschisă în secolul al XVI-lea, nu să fie mutat aiurea. Conducerea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei a făcut tot ceea ce ţinea de ea pentru a salva acest muzeu, dar cei care trebuiau să aloce banii necesari nu au făcut-o.
- Nu există o galerie de artă care să merite acest nume.
Clujul nu are nici un spaţiu expoziţional decent, de tip galerie de artă. Ne putem mândri cu comorile de artă plastică găzduite de Muzeul de Artă, putem să îi aplaudăm pe artiştii de la Fabrica de Pensule, însă, repet, oraşul nu are nici o galerie în care artiştii clujeni să expună şi să îşi vândă lucrările.
Acest eşec nu este al lui Emil Boc. Nu este al lui Florin Moroşanu. Este eşecul unei comunităţi întregi. Dacă suntem sinceri, trebuie să ne asumăm toate cele pe care nu le-am făcut. Trebuie să ne recunoaştem greşelile şi să ne apucăm de muncă, chiar de mâine dimineaţă. Competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Inovării va fi chiar mai dură decât cea pe care tocmai am pierdut-o…
