Românii au dreptul să afle adevărul…Să spunem lucrurilor pe nume
Romanul lui Mirel Bran este un amestec perfect între ficţiune şi realitate. Trebuie să recunoaştem că în anumite situaţii ficţiunea te ajută foarte mult ca să înţelegi realitatea, fie că este vorba de trecut, fie că este vorba de „prezentul imediat”. În cazul de faţă trecerea de pe o punte pe alta se face gradual şi precis.
Într-o discuţie avută recent la Târgovişte cu Marius Oprea – în oraşul său natal, aşadar – acesta îmi mărturisea că nu se recunoaşte cu exactitate în această carte şi că există anumite situaţii în care faptele prezentate sunt puţin exagerate şi că uneori „regia de spectacol” e prea dezvoltată. Altfel stau lucrurile cu filmul în care, aşa după cum veţi putea vedea, totul este real.
Românii au dreptul să afle adevărul, chiar dacă acesta este unul dureros şi urât. Am fost recent martorul unei discuţii televizate în care un cunoscut ziarist îşi amintea de faptul că Adrian Păunescu, cândva, tot într-o emisiune TV, ne îndemna să nu ne mai dezgropăm trecutul, ci să ne „dezgropăm viitorul”. Nimic mai greşit şi mai fals. Nu poţi construi o casă fără fundaţie, nu îţi poţi conserva şi apăra identitatea fără să ştii cine eşti şi mai ales cine au fost înaintaşii tăi. Şi dacă în decembrie 1989 „nu ne-am luptat pentru jucării” e cazul acum, după mai bine de douăzeci de ani, să spunem lucrurilor pe nume.
Eşaloanele doi şi trei ale Securităţii române de dinaintea loviturii de stat au ajuns bine mersi la butoane şi domină România din punct de vedere economic şi politic. Altfel spus, ne aflăm în plină restauraţie. De aceea totul merge prost, de aceea România se îndreaptă într-o direcţie greşită, de aceea noi, românii, nu reuşim „să ne împăcăm cu ţara noastră”.
Încă de la înfiinţarea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea a ales calea faptelor – şi nu soluţia facilă a unor eclatante declaraţii de presă, care i-ar fi fost cea mai la îndemână. Din păcate, actuala polarizare a societăţii civile din România – dominată de orgolii şi suspiciuni – ne pune în neplăcuta situaţie de a nu mai putea reacţiona unitar. Într-o ţară normală, care a condamnat comunismul, nu poţi să rămâi numai la stadiul declarativ. Dacă ne gândim la faptul că nici în ziua de azi mormântul şi osemintele marelui om politic care a fost Iuliu Maniu nu au fost încă descoperite, avem dovada clară a unei făţărnicii de sorginte comunisto-securistică specifică.
Spuneam că Marius Oprea a ales calea faptelor pentru că atât cartea de faţă cât şi filmul documentar dovedesc acest lucru. Este vorba aici de sacrificii, privaţiuni, eforturi, pe de o parte, dar şi de dăruire, pasiune şi curaj. Generaţia de mâine va trebui să înţeleagă că nu poţi trăi într-o ţară curată, fără să-ţi cunoşti trecutul şi că această cale a adevărului este singura pe care trebuie să o urmeze. Sunt sigur că tinerii vor veni în număr mare alături de iniţiatorul acestui proiect.
Aceasta este calea cea bună.
Gabriel COJOCARU
