Pe blogul său, Adrian Năstase, referindu-se la voturile din diaspora, scria că acestea ar trebui “să aibă o greutate mai mică”, românii din străinătate nefiind în contact direct cu realitatea din ţară. S-a corectat apoi, punându-şi afirmaţiile pe seama unei exprimări nefericite, menţionând că nu s-a referit la restrângerea dreptului la vot al diasporei, ci la “clarificarea unor detalii care sunt speculate în exces”.Într-o declaraţie dată ziarului Gândul, despre comentariul postat pe blog, Năstase a spus că a intenţionat să genereze o dezbatere, dat fiind faptul că “Statul român nu are jurisdicţie în străinătate decât în ambasade. Aşa că s-a putut face acolo turism electoral, s-au putut da bani fără restricţii, autorităţile române nu au putut împiedica asta. Poate că statul, în viitor, ar trebui să asigure desfăşurarea votului în străinătate în condiţii impecabile”.
Opiniile lui Năstase, au deranjat pe mulţi români din străinătate, iar printre cei care s-au pronunţat asupra lor, s-au numărat dramaturgul Matei Vişniec, chirurgul Adrian Lobonţiu, soprana Nelly Miricioiu, baschetbalistul Virgil Stănescu, saxofonistul Flavius Teodosiu, maratonista Constantina Diţă Tomescu şi directorul de creaţie Mihai Coliban.
Iată spicuiri din declaraţiile lor, apărute în ziarul Gândul:
Dramaturgul Matei Vişniec consideră că “nu există români de gradul doi şi români de gradul întâi, există români cu drept de vot, care au ales un preşedinte. Cei care spun că românii din străinătate n-ar şti ce se întâmplă în România se înşală amarnic. E ca şi cum ai spune: românii din străinătate sunt buni când muncesc ca robii şi trimit bani în România, susţinând economia românească, şi când votează n-ar fi buni.(…) iar dacă românii din străinătate au votat şi s-au mobilizat după cum i-am văzut, înseamnă că îi doare de ce se întâmplă în România”.
Chirurgul Adrian Lobonţiu, stabilit la Paris, primul medic care a făcut în Spania o operaţie fără incizii, a ajuns la secţia de vot chiar înainte de închidere, după o zi de gardă obositoare: “Mă surprinde şi mă irită afirmaţia. De ce m-am chinuit să merg la vot, după două zile grele de muncă? Să aflu că votul meu nu ar trebui să conteze?” Deşi stă în Franţa din 1993, nu se simte rupt de România, întrucât “Există internet, televiziuni, telefoane mobile; sunt cât se poarte de informat. Sunt mult mai informat decât cineva care trăieşte la ţară în România şi nu e preocupat în niciun fel de viaţa politică. În plus, plătesc impozite şi în Franţa, şi în România şi vin în România să tratez gratuit pacienţii fără posibilităţi, plătindu-mi singur avionul şi cazarea”.
Mihai Coliban crede “sincer că românii sunt de un idioţism pur, de dicţionar, deci nu mă miră că unii dintre ei şi-au mobilizat neuronii stingheri şi au emis aberaţia”. De doi ani de zile, la Moscova, Coliban este şeful creativilor ruşi la BBDO, conducând divizia Black a celebrei agenţii de publicitate. “Văd şi de unde vine – «noi am rămas, deci suntem mai români decât voi, dezertorii». Trebuie să le reamintesc două lucruri: au luat sfârşit vremurile în care să trăieşti «afară» era doar meritul calităţii de a trece Dunărea pe cauciucuri de tractor sau de a raporta cu zel apoi. Dacă mă simt ofensat? Nici vorba. Mă aştept la orice”.
Ofensat însă se simte Flavius Teodosiu, saxofonistul care, de 23 de ani, trăieşte în Germania. “Orice om se poate simţi ofensat de o astfel de afirmaţie. Fiind român, indiferent unde trăieşti, îşi slujeşti ţara, pentru că oricine poate face ceva pentru ţara lui, de oriunde. Şi chiar dacă m-am stabilit aici, suport şi consecinţele votului meu politic, pentru că 35 % din timp şi din afaceri le am în România. Acolo e sora mea, acolo vin pentru concerte şi tot acolo fiica mea participă la toate show-urile unde este invitată. În general, românii din diasporă sunt mai patrioţi decât mulţi dintre românii din ţară”.
Soprana Nelly Miricioiu, stabilită de ani buni în Marea Britanie, a mers la ambele tururi de scrutin. Şi-a păstrat cetăţenia română, deşi a dobândit-o şi pe cea a ţării de adopţie. “În suflet şi în minte, sunt în concordanţă cu tot ce se întâmplă în ţara natală. Sunt permanent alimentată cu ziare româneşti de mama, de prieteni, mă uit la televizor. Nu mi se pare normal ca politicienii români să îşi nege conaţionalii. Asta este în disonanţă cu tot ce se întâmplă în Europa. Să nu creadă cineva că, dacă locuieşti în altă parte, nu ai conştiinţă sau nu înţelegi linia unui guvern”.
În opinia maratonistei care trăieşte în America, Constantina Diţă Tomescu, “Avem aceleaşi drepturi oriunde am fi”şi “Votez pentru că vreau ceva mai bun pentru mine şi pentru ţara mea”.
Aceeaşi opinie o împărtăşeşte şi baschetbalistul Virgil Stănescu: “Votul oricărui român e important – pentru el, pentru ţara şi familia lui din România. Nu cred că poţi spune că un vot ar trebui să conteze mai mult sau mai puţin. Toate sunt la fel de importante”.
Băsescu despre diaspora
Traian Băsescu a făcut, miercuri, un apel la cei “înfierbântaţi de lupta politică” să nu arunce îndoiala asupra diasporei, afirmând că aceştia ar trebui trataţi cu respect. “Acestor oameni le datorează faptul că, în ultimii cinci ani, cu banii pe care i-au trimis acasă, 5, 6, 7 miliarde în 2008, au acoperit deficitul de cont curent, generat de faptul că noi aici, acasă, am consumat mai mult decât am produs”.
Răspunsul unui simplu cetăţean, trăitor în România
Înainte de toate, mă întreb dacă eu am dreptul de a mă simţi “ofensat”? Voiesc să menţionez că am votat nu un partid politic, ci un proiect menit să aducă schimbarea în bine, schimbare pe care o aşteptde 20 de ani. Se pare că sintagma populară potrivit căreia “aşteptându-mi binele mi se gată zilele” se va adeveri pentru mine şi pentru foarte mulţi dintre cei asemeni mie, care – prin votul nostru – reprezentăm cealaltă “jumătate” a României. Nu am votat împotriva comunismului, a lui Iliescu, sau a “mogulilor” a căror avere a sporit substanţial în ultimii 5 ani. Am votat împotriva unui om care seamăna vânt şi culege furtună. Am votat împotriva unui om care – în opinia mea – nu este în măsură să depăşească faza gândirii premoderne. Am votat aşa precum am crezut că este bine pentru ţara mea, deci pentru “casa” mea, în care locuiesc permanent, nefiindu-mi doar o “proprietate” pe care o folosesc drept reşedinţă ocazională.
Nu spun că voturile românilor din diaspora trebuie calificate drept mai puţin importante. Nu neg dreptul la vot al celor din afara ţării, dar le amintesc tuturor celor pentru care România este o reşedinţă ocazională, că votul lor, pentru ei înşişi trebuie să se constituie într-o serioasă problemă etică, a cărei “rezolvare” trebuie să se încadreze în limitele corectitudinii. Din acest punct de vedere, este corect de a-i da posibilitate “locuitorului casei” să decidă asupra soliţiilor pe care le adoptă pentru propria “locuinţă” în care este obligat să trăiască.
Dramaturgului Matei Vişniec pot să-i spun că într-adevăr, “nu există români de gradul doi şi români de gradul întâi” şi că toţi au aceleaşi drepturi. Vreau să-i reamintesc dar că una e să “priveşti” în România ca într-o realitate virtuală şi alta e să te confrunţi zi de zi cu problemele din realitatea românească. A spune că “românii din străinătate sunt buni când muncesc ca robii şi trimit bani în România, susţinând economia românească” mi se pare o mare aberaţie. Oare de ce ne învinuieşte Matei Vişniec de astfel de gânduri? N-o fi în România raiul pe pământ, dar nici “afară” nu cred că se trăieşte în sclavagism sau în Evul Mediu, încât cei care se află acolo muncesc precum “robii” pentru a susţine economia ţării noastre. Dacă trimit bani acasă, nu trimit pentru bunăstarea României, ci pentru a-şi susţine părinţii sau rudele rămase în ţară.
Chirurgului Adrian Lobonţiu, medic fiind, îi reamintesc faptul că etica medicală dă dreptul pacientului să hotărască asupra procedurilor care urmează a i se aplica, în tratamentul afecţiunii de care suferă. Chiar dacă medicul este cel care recomandă şi aplică apoi procedurile respective, pacientul este cel care decide asupra lor, întrucât sănătatea, respectiv viaţa sa, se află în joc. La fel şi cu alegerile: eu decid pentru mine; eu sunt aici; eu suport consecinţele deciziilor mele!
Domnul Mihai Coliban mă jigneşte, crezând “sincer că românii sunt de un idioţism pur, de dicţionar”. Nu pot decât să-i înghit jignirea şi să gândesc că afirmaţia dânsului este în concordanţă cu cea a preşedintelui, pentru care şcoala românească produce “tâmpiţi”. În viziunea mea, Mihai Coliban este asemeni tuturor celor care privesc de pe margini şi ne dau lecţii. Am avut o cunoştinţă, care – după ce a muncit câteva luni în Germania – s-a întors acasă şi m-a uimit cu felul în care şi-a schimbat optica faţă de românii de acasă, auto-catalogându-se drept “noi nemţii”, în judecăţile de valoare pe care le emitea în comparaţia dintre români şi germani. Mă consolez cu o zicere populară, emisă de nişte “neuronii stingheri” în opinia lui Coliban: “Fiecare dă ce are”.
Saxofonistului Flavius Teodosiu care se simte “ofensat”, trebuie să-i mărturisec faptul că şi eu, la rândul meu, mă simt ofensat întrucât “cei din casă” au decis într-un anume fel pentru viitorul casei lor, decizia lor fiind anulată de către cei care, de drept, au rangul de “proprietari”, dar de fapt sunt “musafiri ai casei”.
Sopranaei Nelly Miricioiu, care “În suflet şi în minte” este “în concordanţă cu tot ce se întâmplă în ţara natală” îi spun doar că, spre deosebire de ea, eu sunt şi fizic, nu numai virtual, în concordanţă cu “casa” mea.
Nu contest dreptul de a vota, al Constantinei Diţă Tomescu, ci îi spun doar că eu trăiesc realitatea românească, în timp ce ea o priveşte de departe.
Baschetbalistul Virgil Stănescu are dreptate: “Votul oricărui român e important – pentru el, pentru ţara şi familia lui din România”. Aşa e. Dar e important pentru ţară, atunci când se face în deplină cunoştinţă de cauză.
Trebuie să-i dau dreptate şi lui Traian Băsescu. Sunt de acord că diaspora trebuie tratată cu respect. În opinia lui Băsescu, oamenii din diaspora trebuie respectaţi pentru că lor “li se datorează faptul că, în ultimii cinci ani, cu banii pe care i-au trimis acasă, 5, 6, 7 miliarde în 2008, s-a acoperit deficitul de cont curent, generat de faptul că noi aici, acasă, am consumat mai mult decât am produs”.
Dacă economia României se bazează doar pe aceşti bani, trebuie să recunosc faptul că Băsescu avea dreptate atunci când afirmase că “suntem o ţară muribundă”. Faptul că am ajuns să “consumăm mai mult de cât am produs”, când s-a petrecut? Nu cumva sub înţeleapta conducere a lui Băsescu?
Unde ai fost domnule preşedinte, în ultimii 5 ani?
