Cu ce obraz se întâlnesc oficialii noştri cu aliaţii, dar mai ales cu nealiaţii, ştiind că noi nu avem o forţă de apărare şi descurajare, pe măsura potenţialului şi pretenţiior noastre? În condiţiile în care, Armata română, deşi slab şi prost echipată, este considerată – de străini, nu de noi – cel mai bun agent de promovare a politicii externe româneşti! Şi asta doar prin profesionalismul militarilor români, care este atât de ridicat, încât România este singura ţară din lume care are în subordine militari americani!:
„Avem chiar o companie de 120 de militari americani care operează sub comanda ofiţerilor batalionului românesc. Nu prea există precedent istoric pentru aşa ceva. Nu prea cred că cineva în trecut să fi luat o unitate americană şi să o plaseze sub comanda unei alte naţiuni. Dar am făcut acest lucru în cazul României şi am decis: această companie este a voastră şi voi decideţi ce să facă. Şi funcţionează admirabil. Chiar am vorbit cu unul dintre comandanţii americani şi a spus că a fost o experienţă incredibilă.”- afirma generalul american William B. Caldwell, Afganistan.
Generalul american McCrystal, fostul comandant al trupelor NATO din Afganistan, când mergea în inspecţie în teritoriu, cerea să fie escortat de militarii români! Fără comentarii …
Avem o doctrină militară proactivă, care prevede lansarea de atacuri preventive, dar nu avem tocmai vectorul acestor atacuri, avioanele! Cu ce vom descuraja eventualele ameninţări asupra Republicii Moldova din partea Transnistriei (de altfel prima vizată de atacurile preventive prevăzute de Strategia Naţională de Apărare, a doua fiind Ucraina)?
Dar politica externa?
Capacitatea scăzută a României de a furniza securitate în cadrul NATO se efectuează şi-n politica externă. Dintr-o ţară care părea a fi furnizor de securitate, prin subinvestiţia în domeniul apărării, România poate deveni consumator de securitate. Oricâte proiecte viabile de politică externă ar propune România, credibilitatea acestora este scăzută, atât pentru aliaţi, cât şi pentru adversari, dacă nu avem puterea militară care să le sprijine.
Rusia, şi când spune prostii este ascultată cu atenţie. E si normal: are 1 500 de avioane de luptă şi 20 000 de tancuri! (Nu toate funcţionale, dar, de, totuşi …)
Polonia
Eu nu înţeleg de ce România nu a ales exemplul Poloniei. Aceasta a cumpărat, în 2003, 48 de avioane F-16 noi, complet echipate, la preţul de 3,5 miliarde de dolari. Pentru acest contract, SUA au oferit Poloniei un credit cu dobândă redusă, şi cu termen de graţie de 5 ani. Plus cel mai mare contract offset întâlnit până în acel moment în tranzacţiile internaţionale de armament, în valoare de 6,3 miliarde dolari! Acum, Polonia se pregăteşte să mai comande 48.
Efectiv, scuza că România a ales avioane uzate pentru că nu are bani chiar nu ţine.
O posibilă explicaţie ar fi că oficialii noştri folosesc o tactică tradiţional românească, pentru a cumpăra avioane noi în condiţii mai avantajoase. Aşa cum au manifestat intenţia de a tăia pensiile, ştiind că nu le dă voie Constituţia, pensia fiind o proprietate şi nu un venit. Altfel CSAT-ul, care hotărăşte contractele de armament, nu ar fi trimis hotărârea spre aprobare parlamentului, ştiut fiind că acesta nu are nici o atribuţie în contractele de apărare.
Ori cum, un prim efect al strategiei a fost ca Gripen şi Eurofighter au sărit imediat cu oferte net mai avantajoase decât cea americană. Suedia ne-a oferit 24 de avioane JAS 39 Gripen noi, plus un simulator de zbor care va funcţiona în România, plus instruirea a 30 de piloţi şi a 60 de tehnicieni români, dar fără armament, la acelaşi preţ cu oferta americană de avioane F-16 gratuite: un miliard de euro! Plus offset de cel puţin 100% şi asigurarea a mii de locuri de muncă noi! Pentru aceasta guvernul suedez ne oferă un credit cu dobândă redusă şi o perioadă de graţie de 5 până la 7 ani.
Nu discutăm contraoferta Eurofighter, deoarece ofera prezintă doar capabilităţi de interceptare, nu şi de bombardament, iar operarea este extrem de costisitoare.
… Înca nu ştim contraoferta SUA.
Avantajele F-16
– Pot duce o cantitate mai mare de bombe, 7 700 kg, faţă de 5 300 kg la Gripen.
– Distanţă maximă de zbor mai mare, de 4 200 km, faţă de 3 000 km la Gripen. Poate să asigure acoperirea aeriană şi pentru forţele navale, şi pentru vecini.
– Este potrivit pentru ofensivă, faţă de Gripen, proiectat defensiv.
– Include pachetul complet de armament şi susţinere.
– Conexiune satelit. (Foarte importantă într-un conflict!)
– Cel puţin 30 de ani de relaţii şi mai strânse cu cea mai mare forţă militară de pe planetă.
– Guvernul SUA vine şi cu garanţii politice de securitate pentru România (SUA poate garanta securitatea României, UE nu).
– SUA sprijină proiectele Nabucco, AGRI şi PEOP.
– Peste 4200 de avioane produse.
– Experienţă vastă de luptă reală.
– O reţea întinsă pe tot globul de mentenanţă şi piese de schimb.
– Pregătirea piloţilor noştri la cea mai înalta şcoală, cu piloţi care au zburat în misiuni reale de luptă.
– Colaborare strategică mai strânsă cu Polonia şi Israel.
– Face mai uşoară tranziţia către F-35, vârful tehnologiei aviatice, singurul avion accesibil de generaţia a 5-a.
Dezavantaje:
– Au nevoie de piste special amenajate.
– Costuri de operare mari, de 8 000 de dolari pe oră.
– Suportă numai armament american.
– Aeroporturile necesită securitate aeriană asigurată.
– SUA nu fac transfer de tehnologie militară, deşi, având în vedere că F-16 iese curând din producţie, ar putea face o excepţie pentru un partener strategic.
Şi, pe ansamblu, o dependenţă mai mare de SUA, nu că acest lucru ar fi neapărat ceva rău, dar …
Avantajele Gripen
– Mai versatil, mai manevrabil, cu o amprentă radar mai mică, deci mai greu de „văzut” de către inamic.
– Tehnologie mai modernă, durată de viaţă mai mare, în sensul că la un Gripen mai este loc de îmbunătăţiri cel puţin 30 de ani, o dată cu avansul tehnologic, pe când F-16 şi-a atins deja limita.
– Au o reţea proprie de comunicaţie, astfel că 4 avioane pot lupta cu un singur radar activ, deci inamicul va „vedea” doar un singur avion.
– Poate opera foarte bine şi în teritorii neprotejate aerian, fiind de exemplu, invadate de ruşi. Sau teritorii ruseşti invadate de români.
– Poate decola şi ateriza de pe piste neamenajate, inclusiv pe şosea.
– Poate ateriza şi pe portavion.***
– A fost proiectat special pentru a doborî avioanele Su-27 şi Mig-29, şi pentru a scufunda navele de luptă ruseşti.
– Costuri foarte mici de operare. O oră de zbor costă 4 000 de dolari, comparativ cu 8 000 la F-16 şi 30 000 la Eurofighter.
– Poate folosi arme americane, europene, sud-africane şi israeliene.
– Dacă se folosesc arme inteligente şi se montează rezervoare suplimentare de combustibil deasupra aripilor, ca la F-16 block 60, devine un excelent avion ofensiv.
– Suedia, spre deosebire de SUA, face şi transfer de tehnologie. Dacă Brazilia comandă 36 de avioane, va primi 80% din tehnologie, de exemplu.
– Dacă luăm 48 de avioane, acestea vor fi asamblate şi în România, revigorând industria aviatică naţională.
– România va fi centru regional de mentenanţă, deocamdată pentru Cehia şi Ungaria. Dar, dacă noi optăm pentru Gripen, cu siguranţă Bulgaria, Serbia, Croaţia şi Slovenia vor face la fel. Posibil şi Albania. Deja se defineşte un aspect al rolului României de lider regional.
– Oferă offset de cel puţin 100%.
Ne oferă o independenţă militară mai mare, deci şi politică şi diplomatică.
Dezavantaje:
– Este mai mic, cu rază de acţiune mai scurtă, proiectat defensiv.
– Nu include pachetul de armament.
– Nu oferă piloţilor noştri şi antrenament tactic.
– Suedia nu are puterea de protecţie militară, politică, diplomaitică a SUA.
– Suedia este o ţară neutră, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la sprijinul logistic şi tehnologic în cazul implicării României în misiuni externe sau în conflicte internaţionale.
Păcat că nu este disponibil la timp avionul Gripen NG: ar fi fost o alternativă excelentă la F-16.
*** În geostrategia Mării Negre, România ar putea anihila avantajul Rusiei, care are bază navală militară în Crimeea, şi avantajul Turciei, care are un litoral imens şi controleaza strâmtorile, dacă am avea 2 portavioane! Primul care a reliefat importanţa strategică pentru securitatea României a controlului Crimeii şi al strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, a fost marele istoric, şi unul din primii geopolitologi români, Gheorghe I. Brătianu!
Costă mult? Calculaţi cât ne poate costa tăierea surselor de gaz şi de petrol … Rusia şi Turcia pot oricând să taie, dacă vor, accesul României (şi al UE, NATO, SUA) în Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan. Invadarea Georgiei este deja un precedent.
Iar costurile pot fi convertite în câştiguri dacă portavioanele vor fi construite în România, sau cumpărate cu un program de offset corespunzător.
Dar câştigul de forţă şi credibilitate al politicii externe? Imens.
Vor mai lipsi Rusia şi Turcia la reuniunile de Sinergie a Mării Negre organizate de România? Nu prea cred!
Personal, date fiind potenţialul şi ambiţiile geopolitice şi geostrategice ale României, aspiraţiile şi conjunctura care ne conduc spre poziţia de lider regional şi de putere Europeană, alianţa strategică cu SUA care ne permite o mare libertate în regiune, doctrina militară proactivă, recomand avioanele F-16. Cu cât un avion poate duce mai multe arme, mai departe, cu atât forţa sa de descurajare este mai mare. Iar „invizibilitatea” duce descurajarea la maxim.
F-35
F-35 este singurul avion de generaţia a 5 – a care va fi disponibil pentru cumpărare. Are un singur loc, un singur motor, şi capacitatea de a zbura în modul “stealth”, pentru a evita sistemele radar şi antiaeriene. Este avionul de luptă al viitorului, vârful tehnologiei actuale, care îi va permite României să aibă superioritate aeriană şi avantaj tehnologic în regiune.
Dar vom avea nevoie de F-16 sau de Gripen şi pentru viitor, pentru că F-35 este excelent doar pentru bombardament tactic, recunoaştere, şi superioritate, datorită invizibilităţii pe radare şi a echipamentelor ultraperformante. Pentru interceptare este prea lent, iar pentru atacul la sol îşi pierde calitatea de invizibil. F-35 este un avion preponderent ofensiv tactic, pe când F-16 şi Gripen sunt avioane cu adevărat multirol.
Pretextele că dacă nu luăm F-16, nu vom avea acces la F-35, sau că vom avea acces la ele după 2022, sunt false. Recent, ministrul israelian al apărării, Ehud Barak, a decis achiziţia a 20 de avioane de luptă F-35, în valoare de 2,7 miliarde de dolari, care vor fi livrate Israelului în perioada 2015 – 2017. Comanda finală va fi între 75 şi 100 de avioane.
Discuţiile cu SUA au fost complicate de cererea Ierusalimului de a instala sisteme israeliene pe avioane şi de refuzul SUA de a permite aceste schimburi. De ce? Echipamentele israeliene sunt mai performante şi mai ieftine.
După anunţarea acestei comenzi, Patrick Dewar, vice-preşedinte la Lockheed Martin, a spus că se aşteaptă ca mai multe ţări din regiunea Golfului să-şi exprime interesul pentru avionul F-35!! Deci, trebuie să ai bani şi să fii agreat de SUA. Dar, cine vrea F-35 mai repede, plăteşte inevitabil mai mult.
IAR 99 Soim
„Le petit bijou roumain”, aşa îi spun francezii! Deci merită şi el puţină atenţie.
Este un avion de antrenament avansat şi atac uşor, primul avion reactiv proiectat şi construit integral în România. Dacă i se pune un motor mai puternic şi o avionică îmbunătăţită, poate fi un excelent avion de bombardament uşor, atac la sol şi sprijin aerian apropiat! Şi, pentru asemenea misiuni, este mult mai ieftin de operat, şi mai eficient decât avioanele multirol! Proiectul există, israelienii de la Elbit au promis ferm că ne ajută în condiţii avantajoase: generalii noştri nu prea există. Altfel, aveam deja cel puţin 48 de aparate în serviciu.
Este printre cele mai performante avioane din categoria sa, dar de trei ori mai ieftin decât concurenţii săi mai titraţi, costând mai puţin de 6 milioane de euro. Dacă România ar dori să-l exporte, are asigurată o piaţă de cel puţin 250 de aparate. Trebuie îndeplinite doar două condiţii: Armata Română să comande cel puţin 24 de avioane, conform uzanţelor internaţionale (o prevedere de bun simţ, de altfel) şi să existe dorinţa de a vinde .. Dar, generalii noştri cu multe stele au cu totul alte priorităţi. Faptul că Avioane Craiova este falimentară de „N” ani, nu interesează …
Şi totuşi, contează arma, dar mai mult contează omul.
Miyamoto Musashi, 1584 – 1645, cel mai mare samurai al tuturor timpurilor, după ce a devenit cunoscut, era mereu provocat la duel. Cu o singură excepţie, cu rezultat de egalitate, toate duelurile s-au terminat în favoarea lui Musashi, prin omorârea adversarului. În peşte 90% din cazuri, Musashi a folosit o sabie … de lemn, contra sabiei de oţel, vestita katană! Ultima, şi-a cioplit-o dintr-o vâslă, chiar înaintea duelului. După această, a jurat să nu se mai dueleze, şi s-a ţinut de cuvânt.
În duelul cu rezultat de egalitate, în care adversarul era înarmat cu … un baston scurt, Musashi a renunţat la luptă imediat ce adversarul său a intrat în poziţie de gardă. Această poziţie era atât de perfectă, încât cine mişca primul, pierdea!
Cu alte cuvinte, strategia şi tactica sunt mai importante decât arma. Dar, o armă pe care să te bazezi, trebuie să ai, totuşi … Nu sunt adeptul inarmarii şi nici al războiului, dar dacă vecinul are o armă, trebuie să am şi eu, pentru că altfel, vecinul meu o va folosi, pentru simplul motiv că el are şi eu nu. Exagerez puţin, dar cam acesta este principiul.
Piloţii noştri militari au fost întrebaţi ce avion ar preferă. Majoritatea au răspuns: oricare e bun (Gripen, F-16, Eurofighter). Numai să fie nou! …
Rombac 1-11
A fost un avion românesc regional pentru 120 de pasageri, construit după licenţa avionului britanic mediu curier Bac 1-11. A fost singurul avion comercial cu reacţie din Europa comunistă, cu excepţia URSS. A fost planificată construirea a 80 de avioane, dar au fost terminate doar 9 aparate, ultimul livrat la 1 ianuarie 1993. De ce nu se modernizează proiectul acestui avioan de succes, să se reia producţia? Romaero şi Turbomecanica şi aşa nu prea au ce face.
Motoarele, Rolls-Royce Spey, ca un exemplu, pot fi înlocuite cu o variantă mai puternică, mai economică şi mai silenţioasă. Puţine ţări produc astăzi asemnea avioane!
Aviatia românească este o poveste de începuturi de mare succes, terminate cu eşuări lamentabile. Singura poveste de suces cap-coadă este cea a avionului de vânătoare şi bombardament în picaj IAR-80.
În scurtă perioadă dintre anii 1906-1915, oamenii de ştiinţă români au rezolvat problema primului zbor mecanic cu mijloace proprii – Traian Vuia. Au inventat primul avion cu reacţie – Henri Coandă. Au proiectat şi realizat primul avion cu decolare verticală din lume, care a zburat la 27 mai 1911 – Tache Brumărescu. Iar prof. dr. Vasile Dimitrescu a realizat două proiecte privind avionul invizibil. Aviaţia militară română a luat fiinţă în anul 1910, datorită colaborării societăţii civile cu Ministerul de Război. Primul avion militar de concepţie şi construcţie românească a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu, construit la Arsenalul Armatei, şi a zburat la 17 iunie 1910. Inginerul Aurel Vlaicu, care studiase la şcoala Superioară Politehnică Regală Bavareză din München, a devenit astfel primul pilot al armatei române.
România a jucat un rol foarte important în istoria aeronauticii, şi multe avioane care zboară astăzi au la baza invenţii româneşti! Dar, vorba cuiva: şi la ce ne foloseşte astăzi?…
Inginerii suedezi îmbină armonios simplitatea rusească, precizia germană şi performanţa americană. Pentru dezvoltarea programului Gripen, Suedia a cheltuit 2 miliarde de euro. Pentru dezvoltarea programului Eurofighter, Germania, Marea Britanie, Spania şi Italia au cheltuit 20 de miliarde euro. După sumele cheltuite, credeţi că avionul Eurofighter a ieşit de 10 ori mai performant decât Gripen? Nici cum: Eurofighter este doar mai mare şi mai puternic, poate duce 7 000 de kg, şi are câteva echipamente electronice mai performante. Dar preţul, Preţul …
Un parteneriat strategic cu Suedia ar fi mai mult decât benefic pentru România. Are tehnologii de cel mai înalt nivel în cam toate domeniile civile şi militare, şi este dispusă pentru transfer de tehnologie, spre deosebire de marile puteri. SUA de exemplu, nu face transfer de tehnologie militară niciodată.
Suedia ne poate ajuta să ne reinventăm industria naţională, distrusă şi dată pe nimic de politicienii noştri. Un contract pentru Gripen ar putea fi o ocazie nesperată, poate ultima, având în vedere că nici acum politicienii noştri nu se gândesc decât cum să vândă ce ne-a mai rămas.
Ideal pentru România ar fi urmatorul proiect:
Sa comandăm 48 de avioane noi, plătite prin credite guvernamentale ieftine de la furnizor, cu perioadă de graţie suficientă, prevăzute cu offset, F-16, după exemplul Poloniei, sau Gripen, prin oferta Suediei. Să primim „la cheie” 24 de avioane, 24 să le asamblăm în România, şi apoi să construim încă 48 integral în România, prin transfer de tehnologie. Iar apoi să exportăm. Suedia ne poate oferi aceste condiţii. SUA, dacă vrea, poate.
Până în 1989 România era pe locul 5 în topul mondial al exportatorilor de armament, şi încasa anual 2 miliarde de dolari. Acum, nici nu contăm.
Cumpărarea de avioane de luptă poate oferi României ocazia de a pune pe picioare o industie aeronautică puternică, atât civilă cât şi militară!
Republica Moldova
Nu ştiu ce mai aşteaptă Basarabia să renunţe la păguboasa neutralitate, înscrisă şi în constituţie. Să iasă din zona gri, şi să intre în zona civilizată.
Pretextul că neutralitatea este o condiţie pentru recuperarea Transnistriei, nu prea ţine … Şi nici trupele ruseşti nu au fost scoase de pe pământul Basarabiei. Şi mai este vorba şi despre o neutralitate, declarată de Republica Moldova, dar negarantată de nimeni!
Neutralitatea costă foarte mult! Suedia, Finlanda, Elveţia, au flote aeriene de apărare comparabile cu ale Franţei, deoarece nu au aliaţi care să le ajute în caz de război. Şi asta pe lângă tratatele internaţionale care le garantează neutralitatea.
Alexandr Dughin, cunoscutul geopolitolog rus, susţine proiectul „România Mare”, dar atrage atenţia că:
„… România nu dispune, nici măcar pe departe, de capacitatea de a-şi apăra, în aceste condiţii, suveranitatea sa asupra României Mari în faţa potenţialilor jucători geopolitici la nivel global şi regional (SUA, Europa, Rusia).” Bineinţeles că se referea la puterea militară a României.
Cordonul sanitar dintre UE şi Rusia, dintre NATO şi Rusia, dintre lumea civilizată şi lumea eurasiatică, este asigurat de România şi Polonia. Polonia ştie să fructifice avantajele date de această poziţie de maximă importanţă, România încă nu. Deşi România are o poziţie încă şi mai importantă, prin situarea la Marea Neagră exact pe coridorul energetic de importanţă strategică, România, Marea Neagră, Georgia, Azerbaidjan, Marea Caspică, Kazahstan, de aprovizionare a Europei cu hidrocarburi. Plus rolul României de pivot cultural şi religios, recunoscut atât de Europa cât şi de Rusia.
De asemenea, România are un rol geostrategic foarte important şi pentru Orientul Mijlociu, o dovadă fiind şi vizita de două zile la Bucureşti a preşedintelui Israelului, Shimon Peres!
Puterea de influenţă dată de multele implicaţii geopolitice şi geostrategice ale poziţiei noastre ne poate aduce avantaje imense, dar guvernanţii noştri fie nu sunt capabili să înţeleagă, fie nu sunt compentenţi suficient pentru a fructifica beneficiile poziţiei geografice a României.
Aşezarea geografică şi conjunctura geopolitică, geostrategică, geoeconomică, geoculturală şi georeligioasa ne oferă, chiar acum, ocazia unică de a ne recompensa toate suferinţele noastre din ultimii 2 000 de ani, cauzate de simpla noastră aşezare la intersecţia intereselor marilor imperii. De a recupera măcar o parte din imensele bogăţii care ne-au fost luate, cu forţa sau prin fraudă.
Ocazia de a ne recupera oamenii pierduţi şi pământurile furate.
Pentru asta, nu trebuie decât să-l ascultăm pe Bismarck:
„Deveniţi dar de acum un element de producţiune; deveniţi un element de civilizaţiune, de ordine, şi prin aceasta veţi ajunge a domina Peninsula Balcanică. Vă trebuie însă, pentru a ajunge la acest ţel, seriozitate, muncă onestă.”
Iar pentru aceasta, nu avem nevoie decât de: Educaţie, Cercetare, Industrie naţională.
„România este o moştenire vie a Romei, dar şi un mare aliat al Americii.”(Medeleine K. Albright, Secretar de Stat al SUA între 1997 şi 2001)
Datorită nevoii de întărire consistentă a României pe noua hartă geostrategică, putem cere de la SUA iniţierea unui mini plan Marshall. Oricum, ar trebui să încercăm.
Celebrul plan Marshall de după al II-lea război mondial, prin care SUA au reconstruit economia şi industria Europei de Vest (ruşii au interzis extinderea planului în Europa de Est!), a fosrt iniţiat în urma unui calcul simplu. Apărarea militară a Europei de Vest în faţa URSS-ului ar fi costat SUA cu mult mai mult decât planul Marshall, care a adus Europa de Vest la nivelul economic şi industrial de a se putea apăra singură!
În anumite condiţii, şi cu o bună diplomaţie, România poate obţine şi o finanţare anuală de la Washinton, la fel ca Israelul, care primeşte în fiecare an 4 miliarde de dolari, pentru securitate! La fel şi Egiptul, care primeşte de la SUA 2 miliarde de dolari în fiecare an, în acelaşi scop. Conflictele îngheţate de la Marea Neagră şi instabilitatea Orientului Mijlociu sunt un bun motiv.
Securitatea României este mult mai importantă decât posibilitatea unui offset, dar: …
Cumpărarea de avioane de luptă poate oferi României ocazia de a pune pe picioare o industrie aeronautică puternică, atât civilă cât şi militară, şi nu numai!
Trebuie să profităm de faptul că atât UE, cât şi NATO, cât şi SUA, au nevoie de o Românie puternică.
Sunt convins că SUA ştie să aprecieze avantajele de a avea linişte în Regiunea Extinsă a Mării Negre, pentru a se putea ocupa de alte probleme.
Un plus de securitate, un plus de forţă şi credibilitate în politica externă, sunt vitale României, acum, şi nu pot fi cântărite cu bani, şi nu pot fi amânate! Beneficiile aduse tuturor românilor, oriunde s-ar afla, de statutul de lider regional şi putere Europeană sunt mult mai importante, şi merită orice sacrificii. Istoria deja a demonstrat aceasta.
Virgiliu Culiceanu
01.09.2010
