În context, directorul Muzeului Judeţean de Artă Baia Mare, dr. Tiberiu Alexa, ne spune:” Ardelean temeinic, Dorin Raţiu conversează cu Natura. O face în buna tradiţie existenţială antepostmodernă a contopirii emoţionale cu mediul, tocmai pentru „a crea aparenţe în propria interioritate”. Din câte ştiu, prietenul meu nu este un ecologist (sau, cel puţin, nu unul activist). Înclin deci să cred că pictura sa nu exprimă tezismele «păcii verzi», ci pur şi simplu experienţele căutării (şi regăsirii?) de sine prin dialog cu Lumea vizibilului natural.”
Şi dr. Dan Marius Drăgan precizează că: “Pictorul Dorin Raţiu face parte din acea specie a oamenilor – fluturi, aceia care-şi încarcă aripile cu lumină, de mai apoi se apucă să stropească în jurul său cu stropi păstoşi, voluptoşi, de culoare, toţi încărcaţi de o irizaţie magică, lucrurile, fiinţele şi viaţa noastră întreagă, cea în ultima vreme atât de ternă, de statică şi atât de dominată de statistică sterilă…”
