Proiectul de lege depus de Ion Iordache (PNL) stabilește un cadru legal pentru furnizarea voluntară a serviciilor sexuale de către persoane adulte autorizate în România. Principalele sale obiective sunt protejarea sănătății fizice și psihologice, a demnității și a siguranței persoanelor care furnizează astfel de servicii; prevenirea abuzului, constrângerii, exploatării și traficului de persoane; asigurarea desfășurării legale și transparente a acestor activități; și integrarea veniturilor rezultate în sistemul fiscal formal.
Principalele prevederi ale proiectului de lege privind reglementarea prostituției
Legea permite ca serviciile sexuale să fie prestate exclusiv de către persoane fizice care desfășoară activități independente (PFA), sub rezerva autorizării anuale de către autoritățile locale și a respectării cerințelor sanitare, medicale și administrative.
Activitățile pot avea loc numai în spații aprobate care îndeplinesc criterii de igienă, siguranță, confidențialitate și amplasare, inclusiv cerințe minime de distanțare față de școli și instituții religioase. Furnizorii sunt supuși unor controale medicale periodice, consilierii psihologice anuale și monitorizării continue a stării de sănătate, cu garanții stricte de confidențialitate pentru datele cu caracter personal și medical.
Autoritățile locale și direcțiile de sănătate publică sunt responsabile pentru autorizarea, inspecția, suspendarea și retragerea permiselor, asigurând în același timp protecția împotriva abuzurilor atât pentru furnizorii de servicii, cât și pentru beneficiari. Legea definește drepturi și obligații clare pentru furnizori și beneficiari, inclusiv consimțământul voluntar, respectarea limitelor personale, confidențialitatea și transparența plăților.
Încălcările legii duc la sancțiuni administrative pentru furnizori, beneficiari sau autorități, fără a aduce atingere răspunderii penale, acolo unde este cazul. Procedurile și sancțiunile detaliate urmează să fie stabilite prin regulamente de punere în aplicare adoptate de Guvern.
Per ansamblu, legea urmărește să transforme serviciile sexuale dintr-o activitate informală și vulnerabilă într-o activitate economică reglementată sub supravegherea statului, punând accent pe sănătatea publică, autonomia individuală și responsabilitatea legală.
Prostituția între inegalitate structurală și negarea demnității umane
Mulți au spus că prostituția nu este o meserie, această poziție este larg răspândită și este influențată de o critică a prostituției bazată pe drepturile omului. Din această perspectivă, prostituția nu este considerată o muncă legitimă, deoarece este înrădăcinată în exploatarea structurală, mai degrabă decât în libera alegere.
Argumentul este că majoritatea persoanelor implicate în prostituție intră în această activitate din cauza sărăciei, inegalității, vulnerabilității la migrație, abuzurilor din trecut sau lipsei unor alternative reale, ceea ce înseamnă un consimțământ adesea constrâns de circumstanțe, mai degrabă decât unul cu adevărat voluntar. Drept urmare, prostituția reflectă un dezechilibru de putere în care avantajul economic și social al cumpărătorului permite accesul la corpul altei persoane.
De asemenea, prostituția comercializează intimitatea și sexualitatea într-un mod care subminează demnitatea umană, reducând persoana care oferă acte sexuale la un obiect de consum. Deoarece industria implică în mod covârșitor bărbați care cumpără acces la serviciile femeilor, întărește inegalitatea de gen și normalizează drepturile bărbaților.
Chiar și atunci când este legalizată, se spune că prostituția instituționalizează exploatarea, mai degrabă decât o elimină, deoarece reglementarea nu poate elimina presiunile subiacente care îi împing pe oameni în acest comerț pervers.
Din acest punct de vedere, încadrarea prostituției drept „muncă” riscă să legitimeze prejudiciul, să ascundă constrângerea și să transfere responsabilitatea de la cei care au nevoie de astfel de servicii. În loc de reglementare, susținătorii acestei perspective susțin politici care reduc cererea, îi trag la răspundere pe cumpărători și oferă victimelor exploatate opțiuni de ieșire semnificative, sprijin social și alternative economice.
De ce legalizarea nu elimină exploatarea
Legalizarea prostituției ridică o serie de preocupări juridice, sociale și legate de drepturile omului, interconectate, care persistă chiar și în sistemele bine reglementate. Una dintre problemele centrale este că legalizarea prostituției nu elimină automat exploatarea sau traficul de persoane. Piețele legale și ilegale funcționează adesea în paralel, iar constrângerea poate fi dificil de detectat în practică, permițând traficanților să deghizeze prostituția forțată drept activitate voluntară, autorizată.
Sănătatea publică este un alt domeniu de preocupare. Deși reglementarea și controalele medicale pot reduce unele riscuri, ele nu pot preveni pe deplin răspândirea infecțiilor cu transmitere sexuală, iar testarea obligatorie poate crea un fals sentiment de securitate, ridicând în același timp probleme de confidențialitate, discriminare și tratament inegal în comparație cu alte profesii.
Legalizarea nu elimină nici stigmatul social. Chiar și acolo unde prostituția este legală, persoanele implicate continuă adesea să se confrunte cu discriminarea în domeniul locuințelor, asistenței medicale, serviciilor bancare, a vieții de familie și pot întâmpina bariere serioase atunci când încearcă să părăsească această industrie.
Legalizarea poate duce, de asemenea, la o extindere a pieței pentru exploatarea sexuală prin normalizarea achiziționării de servicii sexuale, creșterea cererii și, eventual, intensificarea presiunii asupra grupurilor vulnerabile pentru a le furniza.
În același timp, reglementarea prostituției pune o povară grea asupra statului, necesitând o supraveghere susținută, inspecții, monitorizare a sănătății și aplicare a legii. Aplicarea slabă sau discreția excesivă la nivel local pot duce la inconsecvență, abuz sau corupție, subminând obiectivele de protecție ale legii.
Există, de asemenea și tensiuni juridice structurale. Prostituția legală poate intra în conflict cu legile penale privind proxenetismul, administrarea de bordeluri și traficul, în special în ceea ce privește implicarea terților, cum ar fi managerii, proprietarii sau agenții de publicitate, creând zone gri dificil de reglementat.
Dintr-o perspectivă socială mai largă, criticii susțin că prostituția afectează în mod disproporționat femeile și poate consolida inegalitatea de gen prin comercializarea intimității în cadrul dezechilibrelor de putere existente. În cele din urmă, multe cadre de legalizare se concentrează pe reglementare mai degrabă decât pe strategii de ieșire, oferind un sprijin limitat pentru educație, angajarea alternativă sau reintegrarea pe termen lung, ceea ce poate bloca victimele în industrie, în loc să le extindă cu adevărat opțiunile.
Per total, legalizarea în sine nu rezolvă problemele principale legate de prostituție; rezultatele sale depind în mare măsură de capacitatea de aplicare a legii, de protecția socială și de cât de bine abordează exploatarea, inegalitatea și realitățile consimțământului.
Surse:
- Parlamentul României, Proiect de lege privind reglementarea furnizării serviciilor sexuale (inițiator: Ion Iordache, PNL).
- Melissa Farley, Prostituție, trafic de persoane și amnezie culturală.
- Janice Raymond, Nu e o alegere, nu e un loc de muncă.
Foto: Pictură din 1885–87 realizată de scriitorul și pictorul norvegian Christian Krohg, care ilustra romanul său, pe atunci foarte controversat, Albertine, despre viața unei prostituate.
Citește și:
Cum s-a intervenit pe drumurile județene pentru asigurarea circulației rutiere
Efectul secundar al SGR: a scăzut drastic volumul deșeurilor aruncate în natură
