Iar Flandra conteaza pe un cumparator chinez pentru a salva Opel Anvers. In timp ce Grecia a intampinat cu usurare mana intinsa de la Beijing – care a promis sa contribuie la finantarea uriasei sale datorii publice – in acest weekend. Dar sprijinul Chinei – oferit de premierul Wen Jiabao el insusi – nu este dezinteresat: China vrea sa faca din Grecia principala usa de intrare a produselor sale pe marea piata europeana.
O concurenta neloiala
Aceasta ofensiva chinezeasca a fost privita cu oarecare ingrijorare. Si pe buna dreptate: Beijing negociaza dur pentru a-si apara interesele. Luni, cu ocazia forumului Asia-UE de la Bruxelles, Wen Jiabao a refuzat sa discute despre valoarea monedei chineze, yuanul, pe care si europenii si americanii o considera subevaluata – mentinuta de Beijing la un nivel foarte scazut pentru a promova exporturile chinezesti.
Si totusi, deficitul comercial fata de China a crescut semnificativ in ultimii zece ani: importam mai multe marfuri chinezesti decat exportam produse europene in China (grafic). Wen Jiabao chiar a contra-atacat, denuntand protectionismul european. Totusi, daca este adevarat ca UE impune taxe de import unor produse din China, cum ar fi pantofii de piele sau bicicletele, piata europeana este una dintre cele mai deschise din lume.
Ar trebui sa ne fie frica de China? Mana ei de lucru prost platita, moneda ei subevaluata, dumpingul social si fiscal al intreprinderilor ei ameninta prosperitatea noastra? China ne face concurenta neloiala? Option, o companie din Leuven care produce (in China si Irlanda) modemuri USB, este convinsa de acest fapt:
„Competitorii nostri chinezi isi vand produsele la preturi nejustificat de mici si sunt subventionati de stat, spune Jan Pote, purtatorul de cuvant al intreprinderii, care a depus o plangere pe langa Comisie. Nu spun ca toate companiile chineze practica o concurenta neloiala, dar afirm ca unele o fac”.
Experienţa întreprinderii din Leuven nu poate decât să alimenteze suspiciunile. „Europa a favorizat mult timp dialogul cu China. Dar cu puţine rezultate. Mai recent, situaţia s-a încordat. Iar Europa este probabil pe cale să înţeleagă că a fost fără îndoială prea naivă”, explică Antoine Sautenet, cercetător asociat al IFRI (Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Paris).
Europa are o mulţime de cereri, dar puţin de oferit
Disputele sunt numeroase: că este vorba de deschiderea pieţei, de investiţiile directe sau de accesul la contractele de achiziţii publice, reciprocitatea nu este o regulă. Dimpotrivă. „Companiile chinezeşti nu au nicio problemă pentru a licita pentru contracte de achiziţii publice în Europa. Anul trecut au câştigat contractul pentru renovarea şi construcţia de autostrăzi în Polonia. În schimb, China nu şi-a deschis propriile contracte publice”.
Şi se ştie că China impune condiţii draconice, sau chiar leonine, companiilor europene care doresc să investească în China, în special în domeniul transferului de tehnologii de care China este înfometată. „Europa are o mulţime de cereri, dar puţin de oferit. China nu are nevoie de acorduri comerciale pentru a accesa piaţa europeană. Ce Beijing cere este că Europa să-i acorde statutul de economie de piaţă. Dar Europa este divizată. Atâta timp cât China nu are acest statut, UE poate impune mai uşor măsuri anti-dumping asupra produselor chinezeşti, ceea ce face foarte puţin în comparatie cu Statele Unite. În 2016, China va primi automat acest statut. Cu cât mai mult timp trece, cu atât valoarea adăugată a unui acord se reduce, din punctul de vedere al Beijing-ului”.
