Unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Anul Nou din Transilvania este Capra sau Turca. Obiceiul este un ritual de trecere în noul an și presupune faptul că cetele de urători, în frunte cu un personaj mascat, intitulat chiar turca sau capra, dansează în ritmul asurzitor al fluierelor și tobelor, însoțit de sunetele scoase de buhai, pentru a alunga spiritele rele din gospodăriile oamenilor. Pentru unii etnologi acest ritual este asemănător cu cel al dragonilor care însoțesc trecerea în noul an chinezesc.
Cetele de urători se strâng încă din seara de Ajun prin satele transilvănene, pentru a porni cu turca. Bătrânii spun că acest dispozitiv este destul de complicat, pentru că este nevoie de o cuvertură împodobită cu panglici, dar și de un cioc de lemn, manevrat de cel care se ascunde sub cuvertura care închipuie trupul caprei.
Dansul caprei este însoțit de sunete de fluier, de tobe, de buhai, de clopoței, dar și de pocnetele de bici, împletit din cânepă. Etnologii spun că acest obicei este o tradiție precreștină, care continuă obiceiurile unor comunități pastorale și care au supraviețuit, ușor transformate, și în lumea creștină.
