În prezent, este tot mai frecventă practica instituțiilor bancare de a cesiona către societăţi de colectare creanțe (recuperatori), creanțele născute din contracte de credit devenite neperformante. La fel de frecventă este însă și practica recuperatorilor de a executa silit debitorii în baza acestor contracte de credit cesionate.Este însă această practică a recuperatorilor legală? La ora actuală această chestiune rămâne controversată, cu atât mai mult cu cât practica instanțelor de judecată în materie nu este unitară.
Potrivit Noului Cod de procedură civilă, scopul executării silite este acela de a garanta creditorului realizarea drepturilor recunoscute acestuia prin titlul executoriu.
Conform OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.
Așadar, legea recunoaște contractelor de credit încheiate cu instituțiile bancare aptitudinea de a fi titluri executorii, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități (ex: obținerea unei hotărâri judecătorești definitive). Scopul legiuitorului a fost acela de a menține stabilitatea sistemului financiar-bancar și de a asigura executarea cu celeritate a obligațiilor asumate prin contractele de credit, în considerarea obiectului principal de activitate al instituțiilor bancare: creditarea.
Astfel, contractele de credit își păstrează caracterul de titluri executorii atâta vreme cât parte în contract este o instituție bancară.
De îndată ce contractul de credit este cesionat către o altă entitate juridică decât o Bancă (cel mai frecvent, SRL-uri), raportul dintre noul creditor și debitor capătă o altă natură juridică. În acest sens, OUG nr. 99/2006 interzice în mod expres entităților juridice care nu sunt instituții de credit să desfășoare activități cu specific bancar: SRL-ul recuperator de credite nu are dreptul de a percepe dobânzi/penalizări/comisioane bancare, nu mai este supus normelor și controalelor BNR.
Prin prisma temei antamate în prezentul articol, cel mai de interes efect cauzat de cesiune este însă pierderea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit.
Legiuitorul a înțeles să confere caracter de titlu executoriu convențiilor de credit prin prisma calității creditorului, respectiv instituție bancară. În ipoteza în care scopul legiuitorului ar fi fost acela de a conferi caracter de titlu executoriu și convențiilor/contractelor de împrumut încheiate cu alte entități juridice decât unități bancare, cu certitudine ar fi reglementat în mod expres acest aspect. Potrivit unui principiu de drept, acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.
Astfel, creanța dobândită de recuperatori în urma cesiunii nu își mai păstrează caracterul de creanță bancară constatată printr-un titlu executoriu. În același sens s-a pronunțat și Tribunalul Specializat Cluj în Încheierea civilă din 06.01.2014 din dosar număr 15427/211/2013, în considerentele căreia a reținut că ”(..) este greșit a interpreta că transferul creanței implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanței nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. (..) Legiuitorul a înțeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituției de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal și accesoriile, precum și la subiectele sale: instituția bancară și debitorul.”
Cu toate acestea, este de notorietate practica recuperatorilor de creanțe de a demara executarea silită împotriva debitorilor în baza cesiunilor de creanță și a contractelor de credit încheiate inițial cu instituții bancare.
Potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, respectiv hotărâri ale instanțelor de judecată, alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Legiuitorul nu a conferit însă contractului de cesiune de creanță caracter de titlu executoriu, astfel că acest contract nu se bucură de beneficiul recunoscut de lege contractelor de credit.
Mai mult, cesiunea de creanță nu transferă titlul executoriu ci doar creanța atestată de conținutul său, în limitele stabilite prin contractul de cesiune și care constituie titlul de creanță al cesionarului. Contractul de credit încheiat de o unitate bancară cu debitorul nu stabilește în favoarea recuperatorului o creanță certă lichidă și exigibilă, astfel că acesta nu se poate prevala în cadrul unei proceduri de executare silită de faptul că deține un titlu executoriu împotriva debitorului. În acest sens s-a pronunțat Judecătoria Cluj-Napoca în Sentința civilă nr. 6045/2013 dată în dosar număr 18767/211/2012.
Astfel, pentru a putea demara în condiții de legalitate procedura de executare silită împotriva debitorului rău-platnic, este imperativ ca recuperatorul să urmeze procedura de drept comun în vederea obținerii unui titlu executoriu: litigiu în fața instanțelor de judecată finalizat cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive care să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a recuperatorului față de debitor, urmată de investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești.
Executarea silită demarată în lipsa unui titlu executoriu este nulă absolut, potrivit Codului de procedură civilă. Nulitatea executării silite poate fi invocată de debitor pe calea contestației la executare, promovată în termen de 15 zile de la comunicarea actului de executare silită.
____________________________________________________________________________________________
Av. Cristina Rusu
Avocat Partener SCPA Tuțu și Asociații
www.tutu-asociatii.ro
