În îndelungata lor evoluţie pe scena istoriei oamenii acestui pământ au străbătut o serie de epoci, marcate, de nenumărate ori, de voinţa externă dictată de interesele altora. Atunci când exponenţii norodului de pe aceste meleaguri au fost capabili a spune “nu” acelor interese, s-a născut o ţară şi un popor.
Prin dubla alegere, din 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor în Moldova şi Ţara Românească, în pofida intereselor străine, s-au născut România!
Astăzi, parafrazându-l pe Nicolae Labiş, constat că
Trăim în miezil unui ev aprins,
În „epoca băsesciană”.
De cine oare poate a fi stins?
De noi, sau de-a lui Merkel toană?
Pe 9 decembrie 2012, putem face dovada că nu suntem o turmă – o populaţie pierdută în „familia europeană” – ci o naţiune! De aceea, vă îndemn, asemeni poetului Radu Gyr:
ZDROBEŞTE AZI LANŢUL CE SLUGĂ TE ŢINE
LA CEI CE CONDUC PRIN A TIMPULUI TOANE!
CROIEŞTE-ŢI DE ASTĂZI UN DRUM SPRE MAI BINE!
„RIDICĂ-TE GHEORGHE, RIDICĂ-TE IOANE!”
