Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri din a doua zi de Paște este stropitul. Este vorba de un obicei care a fost adus, potrivit etnologilor, în Transilvania, în Evul Mediu, de către coloniștii sași.
La început, stropitul coincidea cu solstițiul de primăvară și marca începutul unui nou an agrar. Fetele erau stropite cu apă în cadrul unui ritual care care deopotrivă unul de purificare și de fertilitate. După adoptarea creștinismului, stropitul a devenit asociat cu sărbătoarea Învierii și are loc în a doua zi de Paște.
Treptat, obiceiul a fost preluat și de comunitățile de maghiari, apoi și de cele românești. Grupuri de flăcăi se adună și merg pe la casele fetelor, unde rostesc poezia ”Am auzit că aveți o floare frumoasă / Și am venit s-o stropim, să nu se veștejească!”. Mai demult, fetele erau stropite cu apă, însă acum a apărut obiceiul să fie stropite cu parfum. ”Stropitorii” sunt răsplătiți cu cozonac, ouă roșii și vin.