Ceauşescu a fost învinuit de “genocid”. Dar asta a fost de mult… Vremurile s-au schimba, iar – în concordanţă cu noua etapă de dezvoltare pe care o străbatem pe calea eforturilor de “modernizare a României”, în opinia mea, se pare că şi conceptul s-a modernizat, dobândind caracterul de “genocide ştiinţific”, prin aplicarea unor experimente cunoscute genereic drept “măsuri anti-criză”, materializate în degradarea sistematică şi metodică a nivelului de trai al marii majorităţi a populaţiei.Evenimentele din aceste zile, generate de criza economică profundă în care ne aflăm şi de incapacitatea Guvernului de a o gestiona, îmi trezesc aceleaşi sentimente şi reacţii pe care le-am simţit cu mai bine de două decenii în urmă.
Şi atunci, ca şi acum cel sacrificat de către cei care pretindeau / pretind, că îi reprezintă interesele, este poporul român. Şi atunci, ca şi acum, se scapă din vedere un aspect esenţial şi anume faptul că viaţa se trăieşte la timpul prezent. Dacă Ceauşescu făcea eforturi (pe seama populaţiei) pentru a stinge datoria externă a ţării, cei de azi se străduiesc (pe seama aceleiaşi populaţii) să o îndatoreze până la faliment şi, probabil, până la inevitabila vânzare pe bucăţi a teritoriului pentru acoperirea datoriilor. Faptul că nu suntem departe de un astfel de scenariu, o dovedeşte chiar declaraţiile premierului care consideră că dacă se renunţă la cele două legi – legea salarizării unitare şi cea a pensiilor (legi care au stârnit un val de nemulţumiri sociale) – România va ajunge în curând în situaţia Greciei, iar sfatul “prietenesc” al Germaniei vizavi Grecia a fost acela de a-şi vinde din insule.
Împinşi de mizeria socială în care se zbat, sindicaliştii de la “Cartel Alfa” prezenţi, vineri, în Piaţa Victoriei, au huiduit şi au cerut demisia lui Emil Boc precum şi a guvernului, iar câţiva protestatari au aruncat spre primul ministru cu bulgări de zăpadă.
Din fericire, premierul este un om curajos, iar tirul bulgărilor de zăpadă nu au reuşit să-i înfrângă voinţa de a “moderniza România”. Declarând că “La câţi bulgări de zăpadă am avut parte în copilărie…” a lăsat să se înţeleagă faptul că “proiectilul” care l-a atins pe un SPP-ist din garda sa, este floare la ureche şi că aşa precum nu a fost atins de bulgăre, tot aşa nu-l ating nici problemele cu care se confruntă oamenii.
Experienţa premierului, dobândită în satul natal, l-a călit şi la pregătit pentru a face faţă tuturor vicisitudinilor unei guvernări în condiţii de criză, astfel încât este imun la vaietele poporului, dând impresia că nevoile acestuia sunt similare cu bulgăreala din copilărie. Astfel, potrivit propriilor declaraţii, “m-am jucat cu zăpadă şi un bulgăre în plus nu mă sperie”. S-a jucat cu zăpadă, iar acum se joacă cu noi, căci cum altfel pot numi guvernarea lui şi a tutorelui său, decât o joacă cu viaţa a milioane de români?
La reproşul sindicaliştilor, potrivit căruia, “Noi nu o să mai apucăm să ajungem la 65 de ani, să ieşim la pensie”, premierul a răspuns că “Nici eu nu ştiu dacă apuc pensia”.
Ei – ce să spun? – faptul că Emil Boc nu va apuca pensia, pare să rezolve toate nevoile sociale! Poate că nici nu vrea să iasă la pensie, iar în acest caz, se gândeşte la noi măsuri de reformă, menite să aducă bani la bugetul de pensii. Dacă el este în măsură să reziste eroic pe ogorul muncii, făra a ieşi la pansie, atunci e musai ca şi populaţia să-i urmeze exemplul şi să moară în funcţie, adică să iasă din sistemul de pensii, fără a-l prejudicia prin nesimţirea de a mai trăi ani buni, după pensionare!
Dacă mentorul său, preşedintele Traian Băsescu le-a explicat investitorilor japonezi că o metodă prin care patronatul românesc a găsit soluţii de creştere în anul 2008 a fost trimiterea angajaţilor în şomaj, e normal ca premierul să îşi imagineze că a munci fiind plătit cu un salariu la limita de subzistenţă sau dacă se poate deloc, trebuie să fie soluţia miraculoasă a guvernului de a depăşi criza. Chestia aceasta seamănă izbitor cu jurământul “Şoimilor patriei” – organizaţia preşcolară a lui Ceauşescu – a căror slogan era: “Jur cu mâna pe buric / Să cresc mare şi voinic / Fără să consum nimic!”
Astăzi, deviza călăuzitoare pe calea edificării capitalismului şi nepotismului în România, ar trebui să fie următoarea:
“Vom muncii şi vom lupta / Bani nu vom solicita!
Pensie nu ne dorim! / Vrem în funcţii să pierim,
Laude-nălţând de zor / Marelui conducător
Şi partidului iubit, / Pentru trai bun, fericit!”
«Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, într-o conferinţă de presă la Alba Iulia, că fiecare zi cu actualul Guvern este “o pagubă pentru România şi pentru români”» (Mediafax 26 februarie 2010).
