De Radu Zlati, deputat PNL
În curând vom avea în fața noastră, spre dezbatere și vot, bugetul de stat și al asigurărilor sociale. Admit că prioritățile societății românești, în acest moment de cumpănă al dezvoltării sale social-economice, sunt multe și variate. Și totuși cu toții vom fi de acord că printre aceste priorități, educația joacă un rol fundamental – căci ea este singura cheie cu adevărat de aur a dezvoltării noastre. Toate celelalte resurse sunt fatalmente limitate – resursa umană, inteligența și creativitatea compatrioților noștri, trebuie să fie pilonul central al oricărei gândiri asupra dezvoltării României, asupra destinului nostru ca țară.Ori anii din urmă ne-au arătat un tablou mai curând sumbru al realităților educației românești. Crește diferența calității învățământului între mediul rural și cel urban, între învățământul de elită și cel practicat în pungile de sărăcie urbană; procentul absolvenților care finalizează cu succes examenul de Bacalaureat rămâne în continuare redus, iar exodul către universitățile străine ale unora dintre cele mai bune minți tinere continuă; cercetarea românească, cu excepția a două, trei proiecte majore, suferă din lipsă de finanțare – anul acesta mai mult decât în toți anii anteriori. T
Toate acestea sunt lucruri cunoscute, dar a cunoaște efectele nu înseamnă nimic dacă nu încercăm să combatem cauzele. Iar alături de-o proastă așezare a instituţiilor învățământului românesc preuniversitar și universitar, o constituie bugetul mult sub necesități alocat an de an învățământului românesc.
Până când vom purcede la conceperea unei noi legi a educației, fac un apel la toți colegii mei parlamentari, îi chem ca dincolo de pozițiile diferite față de variate probleme ale societății românești, să înțelegem cu toții că învățământul românesc are nevoie de finanțarea pe care o merită și pe care copiii noștrii și România însăși o merită de asemenea. Îi rog pe toți parlamentarii să sprijine inițiativa pe care o voi propune membrilor comisiei pentru învățământ, cercetare, tineret și sport, astfel încât învățământul și cercetarea românească să primească pentru anul 2015, un minim de 5,6% din PIB. Nici această sumă nu va acoperi în totalitate nevoile acumulate în timp, dar ar putea să însemne un gest reparatoriu și o promisiune că în exercițiul guvernării noi, cei care spunem că reprezentăm aici, în această sală, poporul român, nu am uitat promisiunile pe care le-am făcut în timpul campaniei electorale.
