Din acest motiv, am ajuns “să suflu şi în iaurt”. Caut, în permanenţă, să descifrez adevărul ascuns în spatele tuturor declaraţiilor aleşilor noştri. Tocmai de aceea, decizia Curţii Constituţionale (CC) mi se pare “ciudată”, iar cu cât mă gândesc mai mult, în opinia mea, constat că nu serveşte interesele pensionarilor, ci ale preşedintelui Băsescu. Mă feresc să aduc elogii Curţii, pentru că nu cred că merită. De ce tocmai judecătorul Valentin Zoltan Puskas, fost senator UDMR, a votat pentru “neconstituţionalitate”?
Iată un posibil răspuns, care îmi pare cel mai plauzibil: preşedintele jucător, Traian Băsescu, precum îi e obiceiul, nu a putut sta deoparte văzându-şi de îndatoririle constituţionale, ci s-a trezit în 6 mai să anunţe măsurile de austeritate, substituindu-se guvernului. Gafa trebuia reparată. În opinia mea, lupta pentru numirea judecătorilor la CC, dovedeşte această presupoziţie. Se ştie că “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”. Aşadar, puterea trebuia să-şi asigure susţinerea şi în acest organism, pentru a-şi pune în operă toate experimentele care îi trec prin cap. Dar totul trebuie să aibă o tentă democratică de legalitate. Putea preşedintele să revină asupra anunţului făcut referitor la tăierea pensiilor cu 15% şi a salariilor cu 25%? Categoric nu, întrucât – conform propriei sale declaraţii – nu are “vocaţia laşului”. Atunci, cum putea repara gafa realizată prin anunţul său din 6 mai, şi “ştergerea” încălcării grosolane a Constituţiei?
Moţiunea de cenzură a căzut, iar singura soluţie era aceea ca legile sărăciei să fie respinse de CC, lăsând guvernul să caute alte măsuri, în afara celor anunţate de preşedinte.
Iată-l din nou, pe “mariner”, scăpat cu faţa curată. Cu un scor strâns, de 5 la 4, CC a respins, în parte, legile sărăciei. Patru judecători sunt numiţi de actuala putere. UDMR-ul susţine puterea, iar Valentin Zoltan Puskas este fost senator al acestei formaţiuni. De regulă, în UDMR există disciplină. Deşi nu au fost de acord cu tăierea pensiilor şi a salariilor, udemerişti au votat împotriva moţiunii. Probabil, au ştiut ei “de ce”. Au ştiut că legile pe care guvernul şi-a asumat răspunderea, vor fi contestate, de către opoziţie, la CC. Aici, ele trebuiau blocate, fapt care, de altfel, s-a şi întâmplat. Judecătorul Valentin Zoltan Puskas a votat alături de judecătorii numiţi de opoziţie, UDMR-ul nu şi-a trădat electoratul şi nici partenerii de coaliţie, s-au menţinut la guvernare şi au salvat totodată şi pielea lui Băsescu. Ca totul să pară o “victorie” a pensionarilor, s-a vehiculat ideea că puterea a fost învinsă chiar de către un fost senator al UDMR, care – în mod normal – ar fi trebuit să voteze asemeni celorlalţi patru colegi ai lui, numiţi de reprezentanţii puterii.
Acesta ar fi un scenariu posibil, pe baza căruia s-au desfăşurat evenimentele.
Dar dacă, potrivit obiceiului de a spune una şi a face exat opusul celor afirmate, n-a exista, nici un moment, intenţia de a diminua pensile şi salariile, aceasta fiind o momeală aruncată opiniei publice, pentru a ascunde, probabil, hotărârea luată în acord cu Fondului Monetar Internaţional (FMI), privind majorarea taxelor şi a impozitelor? Chiar aşa: altfel, de ce şi-ar fi amânat FMI, reuniunea board-ului în care va fi analizat acordul stand-by cu România?
