de Cristina Guseth
www.freedomhouse.ro
În 2001 multi ziaristi au scris despre transferul de terenuri dintre MApN și Becali. Alina Grigore scria în Evz despre șpaga de 11 milioane de euro din transferul de terenuri de la MApN la Becali.
Ziariștii de pe justitie își aduc aminte de acest dosar care trenează de peste 10 ani. Să-l citez doar pe Alex Costache: „trebuie să mulțumim unor oameni că povestea – care se târâie de prin anii 2000, adică de când am intrat eu în presă, student fiind – a ajuns la un final.”
În februarie 2005, pe vremea auditului anticorupție pot s vă spun că Becali era documentat ca fiind vârful lanțului infracțional printre ale cărui ramificații se numărau frații Cămătaru, Genică Boierică și alții care aveau țara la picioare prin protecția oferită de polițiști, procurori și politicieni.
De ce a durat procesul peste 10 ani? Pentru că Becali, împreuna cu ceilalați tovarăși de dosar, a făcut tot ce a putut să-l întârzie: bântuia prin justiție, căuta relații, obținea câte o suspendare după care datorită unui procuror normal la cap dosarul reintra pe rol.
În 2006 l-am cunoscut pe Becali la Ministerul Justiției; cerea insistent întâlnire la ministru și a fost deturnat la niște consilieri.
Când a aflat că lucrez pentru Freedom House a întrebat: “de ce trebuia o instituție străină să facă auditul anticorupție. Nu stiu, zic, poate nu aveau încredere într-una românesca. Să va explic, zice Becali, diferența dintre Statele Unite și România (toți ăștia care au mulți bani simt nevoia să te lumineze și pe tine). Ei bine, zice el, …și asta n-am uitat, mi s-a părut foarte amuzant: În U.S. se schimbă mafiile cu pistolul și în România cu votul. Ei, bun de un titlu de ziar, nu-i așa? Ce vreau să spun este că omul era foarte bine informat de ceea ce se întâmpla în justiție, comentam pe urmă cu unul dintre consilieri cât de multe știa. El este un personaj incult și primitiv dar, întrucât știa ce a făcut era foarte bine documentat și se lupta să scape de pușcărie.”
Din acest motiv, și nu din dorința de glorie s-a dus Becali în Parlament pe lista USL. Pentru a scăpa de pușcărie. A cotizat la partid degeaba.
În mintea lui, aceea din 2005, țara era condusă de mafie. Cam așa gândea și Vântu când spunea cu dispreț “întăriţi-vă statul”. Nu cred că Becali și-a schimbat mult opinia, de aceea, ieri era pur și simplu șocat, oricât se spune că știa, că de aia a încercat să plece în Israel, în momentul în care s-a văzut pus în faţa faptului tot esafodajul lui mental s-a dărâmat. I-a picat faţa. I-a disparut aroganța, disprețul,…a devenit pur și simplu umil. Sau cum spunea el: „o cârpă”.
Acest bufon i-a pus în umbră pe greii fără de care jaful nu s-ar fi întâmplat: Victor Babiuc, care a fost pe rând ministrul Apărării, Internelor și Justiției (aici este cheia puterii, vezi și „Reţeaua Voicu”) și celălat secretar de stat de la apărare. Generali, oameni cheie în “sistemul ticăloșit”. Sistem care s-a mai fisurat puțin.
Cred că ziua de 20 mai a fost o zi bună pentru cetățeanul de rând, care deși de multe ori milos cu cine nu merită, are ocazia să constate că nici macar “Războinicul Luminii” nu-i mai presus de lege.
PS: Ziua de ieri nu a fost la fel de bună în ceea ce privește dosarul transferurilor, care a fost trimis la Curtea de Apel București, de unde venea.
Pe înțeles, dosarul trimis înapoi la o curte inferioară este ca și cum șeful i-ar spune subalternului: lucrarea făcută de tine nu este bună. Refă-o! Sper că cei de la Curtea de Apel s-o refacă “cu vârf și îndesat”.
