Raportul agenţiei Regnum. Reacţie la STRATFOR
Raportul STRATFOR este naiv considră o seamă de experţi ruşi. Agenţia Regnum(printr-un colectiv impunător: Vighen Acopean, Igor Pavlovschi, Seghei Kolerov, Mihail Pak, Vladimir Zotov, Alexei Beleaev, Modest Kolerov) a prezentat studiul „Rusia şi vecinii săi în anul 2009: totalurile politicii externe. Studiul face referire cu predilecţie la spaţiul exsovietc, considerat spaţiul său vital, semn că şi în viitorii ani Moscova va aplica tehnici şi strategii care ar avea menirea să îşi impună obiectivele sale de politică externă în fostele republici sovietice. În context se afirmă că actuala poziţie a Rusiei în regiune foarte mult aduce aminte de poziţia bolşevicilor în relaţie cu ţările alianţei celor patru din decembrie 1917, exprimată prin formula lui Lev Troţki –„nici război, nici pace”.
În capitolul „Moldova şi Transnistria” autorii studiului susţin că se poate vorbi despre faptul că poltica Rusiei în Republica Moldova a înregistrat un eşec. Studiul insistă să ne convingă că Moscova s-a transformat într-un observator pasiv în teritoriu şi că încă o republică sovietică părăseşte sfera de influenţă a Kremlinului. Ilustrarea incompetenţei diplomaţiei ruse în spaţiul postsovietic este redată ca fiind în următorul fel: 1) miza pe liderii şi forţele care îşi declară apartenenţa sa „prorusească” sau care demonstrează slugărnicie faţă de Kremlin, fără a avea o calitate adecvatăşi o lipsă de activitate reală în regiune; 2) sprijin economic „aliaţilor” în dauna intereselor reale ale Rusiei şi care sunt adresate, în esenţă, către elitele „loiale”, clanurilor obscure şi famililor corupte. În acest sens, se menţionează că preşedintele rus sprijinindu-l pe Vladimir Voronin şi Partidul Comuniştilor în alegerile parlamentare, Dmitrii Medvedev l-a felicitat cu „victoria” pe liderul comuniştilor încă până la anunţarea rezultatelor finale, ceea ce a redat o lipsa unei acţiuni logice a unui şef de stat. Exact ca în anul 2004 din Ucraina când Kremlinul l-a felicitat pe Victor Ianukovici. Se susţine ipoteza că la mijlocul anului 2009 Kremlinul a obţinut în Republica Moldova ceea ce a reuşit la începutul anului 2005. De comunişti, care s-au orientat spre electoratul pro-rusesc, şi care oscilau între Rusia şi Occident, a obosit, mai întâi de toate, populaţia Republicii Moldova. Societatea a optat pentru o cale transparentă spre Occident, ne spun cei de la Regnum. Mai ales că aceştia consideă că „Moscova şi diplomaţia acesteia este în continuare pasivă şi inertă, necătând la provocările pe faţă făcute de partea moldovenească în formula de revizuire a formatului de negocieri şi de pacificare sau de evacuare a trupelor ruse din Transnsitria, care sunt în contradicţie cu acordurile anterior obţinute”. Ni se spune că „Moscova este fidelă şi încrezută în acel „tratat de prietenie şi cooperare” dintre Rusia şi Republica Moldova, contestat de însuşi Voronin, care a fost semnat de Putin în anul 2001 şi care asigură Chişinăul că sprijină de-facto inexistentei „suveranităţi şi unităţi teritoriale a Republicii Moldova”.
Pe de altă parte, autorii spun că în cazul „excaladării conflictului dintre preşedintele autoproclamat şi parlamentul Transnistriei, există posibilitatea ca de această situaţie să se folosească Chişinăul şi să fie sprijinit de Washington şi Bruxelles, încât Moscova va rămâne un observator pasiv.
Pierderea Transnistriei va însemna reducerea sferei de influenţă a Rusiei în sud-est până la frontiera de stat, care în anumite locuri datorită frontierei contemporane ruso-ucrainen a revenit la frontierele Moscovei de la începutul secolului XVII.
Guvernul Filat , copia lui Iuşcenco?
În unul din comentariile agenţiei Politcom.ru, semnat de Oleg Gorbunov, care are titulatura „Filat a luat calea lui Iuşcenco” ni se induce ideea că Republica Moldova ar putea ajunge iniţial în aria culturală şi ulterior politic a României, datorită politicii ineficiente a Kremlinului în acest geospaţiu. Ni se sugerează că astfel Republica Moldova ar redeveni o provincie românească economic sărăcăcioasă, „iar, după asimilare, şi cultural”.
Minorităţile etnice –ruseşti şi găgăze- dar şi ruşii şi ruso lingvii Ucrainei sunt îndemnaţi „să nu mai suporte batjocura la adresa culturii lor”, pentru că Republica Moldova va lua calea dezintegrării. Prin urmare, autorul ne avertizează că problema transnistreană nu va fi reglementată şi că vor apărea deja focare de confruntare interetnică pe malul stâng al Nistrului. Pentru că, în opinia acestuia, problema extinderii autonomiei găgăuzilor, care ar fi de limbă turcă, nu pot accepta şi cultura românească. Ni se vorbeşte că CSI are nevoie de un echilibru cultural şi că unul din centrele civilizaţiei mondiale se afşă la Moscova. Acesta ar consta în limba rusă şi ortodoxie. Adoptând doctrina „Lumii Ruse”, ca un organism unitar şi totodată diversificat, formulat după prăbuşirea sistemului socialist, statul pune un punct ferm în identificarea unei ideologii unificatoare. Biserica ortodoxă rusă şi contactul cu organizaţiile politice şi culturale ruseşti vor asigura integrarea spaţiului postsovietic într-o nouă formă geopolitică mondială, care se va putea exprima pe picior de egalitate cu alte centre mondiale, cum ar fi UE, SUA, China sau Japonia.
Rusia anunţă oficial
Federaţia Rusă îşi propune să aibă o atenţie sporită şi în viitor în privinaţa consolidării interacţiunilor statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente, dar va întări şi alte direcţii a politicii multivectoriale a politicii externe ruse. Şi aceasta cu toate că premierul Putin anunţa anterior că CSI funcţionează ca o organizaţie moartă. Alte organizaţii menite să promoveze procesul integraţionist rusesc care doreşte să aibă un propriu model comunitar, după asemănarea Uniunii Europene, sunt: Comunitatea economică eurasiatică (EvrAzES) care constituie nucleul de integrare economică în spaţiul CSI. Pe de altă parte, Rusia insistent a promovat o politică riguroasă în privinţa dezvoltării Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) în calitate de mehanism cheie de menţinere a stabilităţii şi a asigurării securităţii în spaţiul CSI, un nucleu de integrare militar-politic. Nu întâmplător, OTSC pretinde că poate fi o umbrelă de securitate a Asiei Centrale, Europei de Est şi al Caucaz. Prin urmare, OTSC insistă să susţină că dispune de un potenţial necesar şi de instrumente aferente care ar putea asigura stabilitatatea şi care ar curma orice tentativă de destabilizare a situaţiei din Asia Centrală, Europa de Est şi Caucaz. Secretarul general al OTSC Nicolai Bordiuja crede că, cele mai importante evenimente ale anului 2009 au constat în crearea forţelor colective de reacţie operativă (FCRO), care garantează menţinerea păcii şi stabilitatea în zonele de responsabilitate ale OTSC. Mai ales că decizia politică de formare a FCRO a fost luată în luna februarie anul trecut. În iunie şefii statelor – membre ale OTSC au semnat un pachet de documente de formare a FCRO, iar deja în octombrie formaţiunile FCRO, în componenţa cărora erau nu doar trupe militare, dar şi unităţi ale serviciilor de securitate, ai Ministerelor Afacerilor de Interne, a ministerelor de situaţii excepţionale, acţionau în comun în aplicaţiile din Kazahstan.
Unul din punctele prioritare pe care se va axa Rusia în anul 2010 va consta în promovarea propriului proiect de Acord de securitate europeană, după cum remarca într-un interviu ministrul afacerilro externe al Rusiei Seghei Lavrov acordat publicaţiei „Rossiskaya gazeta” din 28 decembrie 2009. Lavrov consemna faptul că reacţiile avute de către partenerii diplomaţiei ruse arată că problemele din arhitectura de securitate euroatlantică sunt recunoscute de toţi. Şeful diplomaţiei ruse se arată indignat că NATO oferă acces în organizaţie altor state şi că susţine că alianţa nu mai este una care are obiectivele din „războiul rece”.
Pe de altă parte, experţii agenţiei Regnum insistă să revendice faptul că organizaţia antiKremlin-GUAM- a decedat, ca şi CSI-ul, deci şi-a pierdut rostul. Ni se spune că CSI-ul, EvrAzEs-ul, Uniunea vamală sau OTSC ţin mai mult de retorica diplomaţiei ruse şi că nu au un impact în spaţiul spost sovietic( a se vedea Modest Kolerov, Războiul, Politica externă a Rusiei şi lipta politică, 1999-2009). Pe de altă parte, experţii acestei agenţii văd reglemntarea problemei transnistrene prin crearea unei confederaţii dintre Chişinău şi Tiraspol (Confederaţia Republica Moldova şi Transnistria).
Concluzii
În ultimii douăzeci de ani Rusia a oscilat în mutări şi declarații, arâtându-și uneori dragostea, iar alteori ascuțindu-și colții, după conjuctură și oportunitățile geopolitice. Îşi va modifica Rusia accentele politice în raport cu noua configuraţie politică instalată la Chişinău. Şi cine urmează să devină agenţii politici, partenerii şi partidele coresponedente ale Rusiei în Republica Moldova, se pare, ne vom da seama în curând. În tot cazul Rusia va amâna actualul statut indecis al „deferendului transnsitrean”, menţinând aceeaşi formă congelată în care staţionează conflictul. Anul 2010 va trebui să demonteze imaginea că Republica Moldova aparţine sferei ruse sau că poate reveni la vechea metropolă imperială.
